SoNoRo a devenit un brand

– La o varsta tanara, sunteti un muzician de prestigiu, invitat in numeroase concerte pe toate meridianele globului, dar si un foarte talentat manager cultural. Cand v-ati initiat in acest al doilea domeniu de lucru? 
– Learning by Doing, cum se spune. Nu am studiat nimic in domeniu, am invatat, pur si simplu, totul din mers, pentru ca, asa cum ati spus, eu sunt muzician, violist – am studiat la Paris, la Salzburg -, aceasta e ocupatia mea de capatai. Dar, cu cinci ani in urma, am avut ideea sa fac un mic festival, practic pentru prieteni, in Bavaria, nu departe de Salzburg. Am pornit intr-un weekend – practic voiam sa cream o atmosfera, sa facem niste house contracter. Cu acest prilej am gasit o locatie foarte frumoasa, nu departe de locul in care s-a mutat familia mea dupa ce a plecat din Romania. Asa s-a nascut Festivalul SoNoRo. Ne-am apucat de treaba, am vazut ca merge bine si dupa trei ani mi-am spus ca, fiind eu plecat din Romania de prea mult timp – mai precis, de noua ani -, de ce nu l-as organiza si aici? Aceasta a fost ideea initiala, apoi, cum am spus, dupa principiul Learning by Doing, m-am perfectionat in managementul cultural, iar festivalul a crescut in importanta, perfectionandu-se el insusi de la un an la altul.
– Ce implica, mai concret, organizarea unui festival de o asemenea anvergura?
– Implica enorm de multe aspecte. Daca vrei ca totul sa iasa bine, atunci trebuie sa controlezi personal totul, de la flori si piane pana la avionul celebrului pianist X, care vine de la Tokio, spre exemplu. Or, va dati seama ca, la inceput, primind prea putin ajutor din alta parte, a trebuit sa ma ocup de aproape tot, in proportie de 90 la suta. Si e usor de inteles daca te gandesti ca, la inceput, eram o echipa foarte mica, alcatuita dintr-o persoana care se ocupa de PR si presa, o alta care se ocupa de art-work si, bineinteles, eu. Asa a pornit totul! Cu trei oameni. Acum ne aflam la cea de-a treia editie a Festivalului International de Muzica de Camera SoNoRo si oricine poate constata ca a crescut si ca durata – am ajuns la doua saptamani -, si ca valoare. E foarte important acum ca totul sa fie foarte bine tinut sub control.
– Cum v-ati descurcat la inceput din punct de vedere financiar?
– Intotdeauna, in cazul oricarui inceput de acest gen, nu investesti in prezent, ci in viitor si, evident, acest lucru e foarte riscant. Au fost si situatii in care a trebuit sa scot bani din buzunar, pentru a acoperi pierderi care se ivisera pe parcurs. La inceput, faptul care te poate bucura si mobiliza este ca decalajul dintre castiguri si cheltuieli sa tinda spre zero, sa fie, daca se poate, zero. Apoi incepi sa cresti, sa devii din ce in ce mai cunoscut si apreciat, iar numele devine un brand. Ceea ce s-a si intamplat cu SoNoRo. In prezent SoNoRo a devenit un brand.
– Sa ne intoarcem la actuala editie. Ce ne puteti spune despre aceasta?
– Am pornit acum patru ani cu o miniserie de patru concerte, pe care le-am extins in 2007, iar anul acesta sunt in masura sa anunt cu bucurie ca am reusit sa extindem festivalul la o perioada de doua saptamani. Locul principal este evident Bucurestiul, unde vor avea loc nu mai putin de sapte concerte, dar – si acest lucru vine in premiera – vom trimite trei concerte si in afara Capitalei, la Ploiesti, Cluj si Timisoara. De altfel, ne dorim de ceva vreme sa exportam festivalul si in tara. In primul an nu am izbutit, in cel de-al doilea an, 2007, am reusit sa-l trimitem la Sibiu – capitala culturala europeana in 2007 -, iar acum, iata, ne-am extins in alte trei orase din tara.
– Festivalul a crescut de la un an la altul. Anul acesta prin ce isi va proba superioritatea fata de editia precedenta?
– Ideea este de a crea un concept cat mai aproape de atipic, de ideal. SoNoRo va cuprinde sapte concerte la Bucuresti si cate unul la Ploiesti, Cluj si Timisoara. La Bucuresti, exceptand salile deja consacrate – Ateneul Roman, Muzeul National George Enescu, Palatul Cotroceni, Muzeul National de Arta al Romaniei -, concertele se vor mai desfasura si in cateva locatii cu totul inedite, cum ar fi Palatul Bragadiru sau splendida Catedrala Sfantul Iosif, concertul din aceasta din urma locatie reprezentand si o premiera pentru festivalul nostru. Sub cupola catedralei, pe 4 noiembrie, vor rasuna Variatiunile Goldberg ale lui Johann Sebastian Bach. De asemenea, la Palatul Bragadiru, de care tocmai am amintit, Fan Tango – un joc de cuvinte de la dansul spaniol fantango – va continua experimentele urbane ale editiilor precedente. Astfel, pe 7 noiembrie, publicul va avea parte de un show audiovizual de zile mari, cu participarea bandeonistului argentinian Marcelo Nisinman, discipol al celebrului Astor Piazzolla, dar si a scenografului Andu Dumitrescu. In sfarsit, Finale ofera publicului din Bucuresti ocazia de a-l asculta pe scena Ateneului Roman pe Konstantin Lifschitz – marele pianist ucrainean nominalizat la Premiul Grammy -, care va interpreta, alaturi de pianista britanica Diana Ketler, Concertul pentru doua piane de Johann Sebastian Bach.
– Cateva cuvinte despre invitati…
– Editia de anul acesta ii reuneste pe cei mai importanti interpreti de muzica de camera ai momentului, de la Londra, Berlin, Tokio, MŸnchen, Bucuresti, Buenos Aires, Paris, ZŸrich sau Viena. Pe langa deja pomenitii Marcelo Nisinman, Diana Ketler si Konstantin Lifschitz, vor mai fi prezenti in festival: Corinne Chapelle, Priya Mitchell, Alexander Sitkovetsky, Alexander Chaushian, Reto Bieri, Arthur Balogh, Bernhard Naoki Hedenborg, Razvan Popovici s.a. In plus, si anul acesta Festivalul SoNoRo va duce mai departe seria concertelor de exceptie care au facut in primele doua editii ca publicul sa creasca numeric si sa se diversifice in proportie geometrica.
– Cum vedeti SoNoRo in urmatorii ani?
– Cum as putea sa-l vad altfel decat crescand? Acest festival, care a implinit abia trei ani, dar care este deja cunoscut in afara, va deveni, probabil, cel mai important festival de gen din Europa si unul dintre cele mai importante din lume.