Sorin Paslaru: Bancile au nevoie mai mult decat statul de "Prima casa"

Daca bancile nu reduc suficient de mult dobanzile in Programul “Prima casa”, pana la 3-4%, astfel incat ratele pentru un apartament de doua camere in zona a doua sau a treia a Capitalei sau intr-un oras de marime medie din tara sa fie accesibile pentru tineri casatoriti, statul trebuie sa se retraga din program si sa se gandeasca la o alta formula.

Astfel, daca rata pentru un apartament de doua camere nu scade la 200 de euro, maximum 300 de euro pe luna, indiferent ce calcule sau ce garantii sunt necesare, programul va fi un esec, pentru ca nu se va adresa celor care au cu adevarat nevoie- tinerii la inceput de cariera. Ceea ce nu spune nimeni (deocamdata) este ca de fapt bancile, care sunt cu creditele la pamant, au mai multa nevoie decat statul de acest program, iar statul nu va face decat sa le ofere business pe tava. Statul trebuie sa negocieze dur cu bancile – intrati in program cu aceste conditii sau nu facem programul deloc. Problema este ca pentru multe banci ar fi buna aceasta garantie retroactiva! Adica s-au ambalat atat de tare la finantare in anii 2007-2008, pe niste preturi si pe niste conditii care depaseau, era evident, limita rezonabila, incat acum au fiecare o portie tot mai mare de credite imobiliare care depasesc valoarea la zi a garantiilor. Noroc ca Romania este, ca si Spania, o piata unde familia sare in ajutorul rudelor in caz de dificultati de plata a ratelor si, de asemenea, ca intermedierea bancara a ramas redusa si numai 200.000 de apartamente si case au fost cumparate prin credite ipotecare sau imobiliare, din cele 7,5-8 milioane de locuinte existente. Insa asa cum s-au desfasurat negocierile pana acum, statul nu arata ca stie intr-adevar ce vrea. Dupa ce ca au iesit pe piata fara sa aiba habar de multe din elementele programului si fara sa fi facut un studiu in prealabil, autoritatile continua seria de gafe. In loc sa puna un singur om sa se ocupe de proiect, sa adune informatiile si sa vina cu un raport si niste propuneri, in fiecare zi a saptamanii trecute s-au propuntat pe acest subiect nu numai ministrul de finante, ci chiar si primul – ministru si guvernatorul BNR! Este de inteles ca ministrii sunt, impreuna cu partidele din care fac parte, in campania electorala, dar era de asteptat de la institutii cum este BNR sa lucreze la solutii inainte de declaratii. In continuare, la nivel de management public, oficialii persista in eroarea de a nu lucra pe proiecte, ci, in bun stil colectivist, toata lumea se ocupa de tot. De cinci ani de cand a inceput autostrada Bechtel, cu zero rezultate, de partea romana au negociat sapte ministri, cinci secretari de stat si opt sefi ai Companiei de Autostrazi. De partea cealalta, un singur om (Michael Mix) la operatiuni, un singur om (Bogdan Sgarcitu) la comunicare. De ce nu ar fi putut statul roman sa aiba un singur om care sa ii reprezinte interesele in toata aceasta perioada? De ce nu exista pe acest proiect, “Prima casa”, un singur om si la nivel de executie si la nivel de comunicare care sa stranga toate datele si sa conduca toata procedura? De ce? Pentru ca, din pacate, cei mai puternici oameni din Romania folosesc 90% din timp pentru a-si rezolva problemele personale si cum sa se protejeze de eventualele acuze si nu pentru a gandi cum poate fi imbunatatita viata comunitatii. De partea cealalta, mediul de business nu a reusit sa preia puterea si in politica si sa-si impuna eficacitatea si agenda in spatiul public, iar acum, cand statul este chemat sa sprijine relansarea afacerilor, nu o poate face nu pentru ca nu are resurse, ci pentru ca pur si simplu nu stie cum. Este nepregatit. Paradoxul este ca, in anii ’90, cand economia incerca sa se desprinda de stat, in ministere si companii de stat erau oameni mai pregatiti, tehnic, decat acum. Dupa 20 de ani de angajari facute pe aranjamente in institutiile statului, pe principiul “e baiat bun, e de-al nostru”, “a pus o pila tata, matusa, soacra”, sistemul este putred. Chiar si sa vrea sa miste ceva, nu are cum, pentru ca se blocheaza la nivel tehnic. Daca acesti oameni care lucreaza la stat nu vor fi suficient de buni negociatori sa obtina de la banci dobanzi de 3-4% in programul “Prima casa”, atunci sa ia exemplul polonez si sa subventioneze direct dobanda, fara sa mai aiba treaba cu bancile. In Polonia, statul subventioneaza direct tinerii casatoriti (sau o persoana singura cu un copil) cu jumatate din dobanda la creditele pentru un apartament de maximum 75 mp sau pentru o casa de maximum 150 mp, cu o limita de pret de maximum 1.400 de euro pe mp. De fapt, statul polonez sustine jumatate din rata platita, pentru o perioada de opt ani (dobanda are o pondere de peste 90% din rata la inceputul rambursarii unui credit pe 25-30 de ani). Programul, inceput in ianuarie 2007, are deja 20.000 de subventii pe rol. Dupa cum se vede, polonezii nu vorbesc nici de garantii, nici de sume maxime pentru o locuinta, ci merg la tinta: dobanda. Daca nu scade dobanda, restul e zero.   Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF