Infracțiunea de șantaj în noul Cod Penal sancționează acele fapte care restrâng libertatea psihică a persoanei, în sensul că o determină prin constrângere fizică sau psihică să facă acte pe care nu ar fi dorit să le efectueze, în scopul obținerii în mod injust a unui folos nepatrimonial sau patrimonial de cel ce exercită constrângerea (dacă folosul pe care îl urmărește autorul constrângerii este un folos patrimonial fapta va fi sancționată mai sever).
Faptele descrise în art. 207 din Codul Penal se înscriu în categoria infracțiunilor contra libertății persoanei, sancționând conduite ilicite ce implică lezarea libertății fizice sau psihice a persoanei și, uneori, chiar și integritatea fizică a persoanei atunci când sunt implicate și violențe fizice.
Sub incidența șantajului intră toate formele de constrângere care au ca rezultat determinarea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârșite în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, indiferent de acțiunile sau inacțiunile constrângerii.
Această infracțiune are două variante asimilate, putând fi săvârșită în două modalități alternative. Prima constă într-o acțiune de constrângere fizică (orice act prin care se înfrânge rezistența fizică a celui agresat) sau morală (un act de natură să inspire temerea că, pe viitor, ea sau o persoană apropiată urmează să suporte un rău) de natură să inducă o stare de temere (deoarece numai în felul acesta fapta aduce atingere libertății morale a persoanei); constrângerea implică determinarea victimei să dea să facă /să nu facă sau să sufere ceva (un prejudiciu material sau moral, indifernt dacă pretenția făptuitorului a fost sau nu satisfăcută de persoana constrânsă).
În cazul variantei asimilate a infracțiunii, latura obiectivă poate consta într-o amenințare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată sau pentru un membru al familiei acesteia, care poate aduce atingere onoarei, demnității, reputației persoanei la care se referă.
De exemplu, într-un caz recent, un om de afaceri român și un cetățean bulgar au fost arestați într-un dosar de șantaj reținându-se că, ajutați de alți complici, ar fi cerut 12 milioane de euro de la doi politicieni bulgari pentru a nu face public un raport întocmit de autoritățile franceze despre contrabanda de țigări „Bulgartabak” (în acest document, numele celor doi apăreau ca fiind parte a unei rețele de contrabandă de țigări).
Prin eliminarea circumstanțierii constrângerii ca fapta să fie comisă prin violență sau amenințare, legiuitorul a urmărit să includă sub influența constrângerii și anumite comportamente care nu sunt incriminate, cum ar fi injuriile repetate sau chiar anumite fapte cu caracter contravențional.
Sub aspect subiectiv, infracțiunea de șantaj se poate comite numai cu intenție, făptuitorul săvârșind fapta cu scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial/patrimonial pentru sine sau pentru altul; acest poate proveni și de la o terță persoană, nu numai de la cel constrâns, scopul prevăzut de lege fiind dobândirea folosului și nu lezarea victimei.
Consumarea infracțiunii de șantaj are loc în momentul exercitării acțiunii de constrângere, când se produce și urmarea socialmente periculoasă constând în încălcarea libertății morale a victimei. În jurisprudență s-a conturat opinia conform căreia rezistența victimei la presiunile agresorului sau, dimpotrivă, satisfacerea pretențiilor acestuia nu va influența momentul consumativ al infracțiunii.
Un exemplu relevant în acest sens este cazul bine-cunoscut al unor dezvoltatori imobiliari din București, șantajați și obligați să achite taxă de protecție pentru a-și putea finaliza proiectele. În acest dosar se fac cercetări privind activitatea unui grup infracțional organizat cercetat pentru șantaj și lipsire de libertate. Faptic, liderul grupului infracțional îi trimitea pe ceilalți membri ai grupării pe șantiere, pentru a intimida oamenii de afaceri și pentru a le impune să se întâlnească cu el. În timpul întâlnirii, el recurgea la amenințări cu blocarea proiectelor și cerea bani pentru a le permite dezvoltatorilor să își continue lucrările de construcție. Dacă dezvoltatorul imobiliar refuza să se întâlnească cu liderul ori nu accepta taxa de protecție impusă, membrii grupului infracțional mergeau pe șantiere și amenințau angajații. Cu alte cuvinte, în acest caz șantajul se săvârșea în forma faptului consumat, indiferent dacă fiecare dezvoltator remitea sau nu sumele pretinse.
De asemenea, trebuie menționat că norma de incriminare sancționează modul injust în care se urmărește obținerea folosului de către făptuitor; prin urmare, există infracțiunea de șantaj și atunci când folosul i s-ar fi cuvenit făptuitorului (era unul just dacă îl obținea pe o cale licită).
Într-o speță recentă, DNA a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a trei bărbați, unul dintre ei administrator al unor societăți comerciale, suspectați de infracțiuni de șantaj (comise în forma autoratului și a complicității), lipsire de libertate în mod ilegal, loviri și alte violențe.
Faptic, în contextul unui presupus litigiu comercial, unul dintre bărbați ar fi amenințat cu acte de violență la adresa unui om de afaceri (persoană vătămată), a soției acestuia, dar și a angajaților societății pe care acesta o administra, pentru a renunța la o parte din profitul obținut ca urmare a executării unor lucrări specificate într-un contract. Deși nu era parte în contractul respectiv, în sprijinul acțiunilor sale, inculpatul a justificat faptul că el ar fi fost cel care “i-a dat lucrarea” omului de afaceri.
Ca urmare a acestor amenințări, persoana vătămată a fost forțată să renunțe în favoarea unei alte societăți controlate de inculpat la suma totală de 1.672.295 lei (reprezentând prețul lucrărilor efectuate), la restul de lucrări pe care le mai avea de executat în cadrul contractului respectiv, dar și la materiale în valoare de 1.333.674 lei + TVA, suferind astfel un prejudiciu total în valoare de 5.756.969 lei.
Conchid prin a spune că, deși legea a optat pentru o incriminare destul de permisivă în ceea ce privește calificarea faptelor drept infracțiune (acțiunea putând implica și o formă de constrângere), în lipsa celorlalte elemente specifice șantajului, fapta nu va intrat sub incidența legii penale.
Articolele publicitare sunt marcate pe zf.ro cu Advertorial, (P), Articol cu conținut publicitar sau Opinia Specialistului.