David Cronenberg, excentricul cineast canadian, ajuns azi la 60 de ani, desi are la activ cateva filme-cult (cum ar fi Videodrome, 1983 sau Dead Ringers / Inseparabilii, 1988), a fost multa vreme cantonat in zona obscura a genului horror, pana cand, in 1996, festivalul de la Cannes i-a acordat Premiul special pentru scandalosul Crash si apoi l-a invitat la carma juriului, recunoscandu-i oficial aportul la o moderna orientare a cinematografului contemporan: bizareria morbida ca filosofie de viata. Iata-l acum intrat si in reteaua de difuzare din Romania cu un film care insa nu uzeaza de obisnuitul soc visceral. Specific acestui performer al macabrului.
De altfel, Cronenberg insusi marturiseste ca si-a incalcat unele principii personale in momentul in care a acceptat un proiect demarat la initiativa “pacientului englez” Ralph Fiennes, indragostit de romanul lui Patrick McGrath, care semneaza si scenariul. Indeobste, regizorul isi scrie singur partiturile chiar sau mai ales cand e vorba de ecranizari (temerare fiind “colaborarile” sale cu Stephen King – Dead Zone / Zona moarta, 1984; George Langelaan – The Fly / Musca, 1987; William Burroughs – Naked Lunch / Festinul gol, 1992; David Henry Hwang – Mr.Butterfly, 1994; J.G.Ballard -Crash,1996) si nu obisnuieste sa-si fixeze din start protagonistul. Cum dorea insa demult sa lucreze cu actorul cu ochi albastri propulsat de catre Steven Spielberg, a inceput batalia pentru aproprierea materiei epice, rezumabila pe scurt foarte simplu: un schizofrenic iese din spitalul de psihiatrie dupa douazeci de ani si incerca sa-si reconstituie amintirile din copilaria marcata de moartea violenta a parintilor. Dintru inceput Cronenberg a declarat ca subiectul nu-i maladia mentala: “Tema ma intereseaza in masura in care pune sub semnul intrebarii notiunea de normalitate si cea de perceptie. De exemplu, pentru talibani, normalitatea e o realitate diferita de a noastra.” Plecand de la aceasta interpretare mai complexa, Cronenberg respinge ceea ce el numeste “stratagema naratorului” care-l face pe erou sa tina un jurnal si recurge la modalitati cinematografice mai subtile prin care reuseste sa metamorfozeze un studiu de caz clinic intr-o capodopera de filmicitate. Sustinut in originalul demers si de operatorul sau fetis Peter Suschitzky, si de autorul acompaniamentului muzical, Howard Shore.
Daca lui Finnes personajul cu porecla de Paianjen ii parea descins dintr-o piesa de Beckett, Cronenberg il configureaza mai degraba intr-o maniera bergmaniana care melanjeaza in chip straniu memoria adevarata, cea inventata (“infestata” cum spune scriitorul!) plus imaginarul ce anuleaza granita dintre trecut si prezent, dintre morti si vii, actionand independent.
* Spider. Productie: Canada, Marea Britanie, Franta, 2002. Regia: David Cronenberg. Cu: Ralph Fiennes, Miranda Richardson, Gabriel Byrrne, Bradley Hall. Distribuit de: Independenta Film.