Un respectabil cronicar de la salon.com spunea ca, dupa Munchen, Spielberg nu va mai avea niciodata acelasi statut in lume. Insa marele regizor si-a asumat pe de-a-ntregul pozitia obiectiva realizand acest film despre care s-a spus deja ca este cel mai solid pe care l-a semnat in ultimii zece ani. Munchen abordeaza frontal, cu profunzime si umanitate – in spatele carora sta o solida documentare istorica -, problema acuta si foarte delicata a epocii contemporane: terorismul. Grefand capacitatea sa unica de-a lumina zona umana din hatisul unor evenimente istorice complicate pe scenariul briliant al lui Tony Kushner (autorul tulburatorului “Angels in America” si laureat al premiului Pulitzer), care a adaptat aici pentru ecran “Vengeance”, cartea jurnalistului canadian George Jonas, Spielberg creeaza un grup de personaje capabile sa schimbe perceptia despre actele sangeroase care cutremura lumea. Filmul porneste de la tragicele evenimente care au indoliat Olimpiada de la Munchen, din 1972: asasinarea a unsprezece sportivi israelieni de catre o grupare palestiniana. Dupa acest moment, prim-ministrul Golda Meir apare in film convocand un comando international cu misiunea de a-i urmari si elimina pe autorii atentatului. Marea realizare a lui Spielberg este insa, in primul rand, faptul ca se concentreaza asupra profilului psihologic al personajelor, asupra umanitatii din fiecare. Pentru ca cei cinci barbati trimisi sa-si indeplineasca misiunea au familii, motivatii, ezitari, ingrijorari, scrupule, fiind departe de modelul cinematografic nonsalant al unui James Bond. Membrii misiunii de aici ezita inainte de un act sangeros, fiind perfect constienti de ireversibilul actelor lor. Filmul nu insista asupra imaginilor sangeroase ale atentatelor, ci asupra vulnerabilitatii fiecareia dintre partile aflate in conflict, asupra sentimentelor, temerilor si regretelor lor. Dinamica sa este asigurata nu de executarea grabita a unei misiuni dupa alta, ci de traseul mental al acestor oameni (dintre care cel mai conturat este personajul Avner – interpretat de Eric Bana – un soi de lider al grupului prin capacitatea sa de-a interioriza evenimentele la care ia parte). Toti cei angrenati in actele de aici realizeaza, concomitent cu spectatorul, cat de grav si nedrept e ceea ce se intampla si ca un act violent nu poate sa aduca dupa el decat alte violente, ca in istorie au fost sacrificati deja prea multi oameni, ca pierderile sunt la fel de dureroase si de partea israelienilor si de partea palestinienilor. Spielberg se obiectiveaza constient, aducand nu argumente de partea unei tabere sau alta (de altfel, i s-a reproasat, din ambele directii, ca a fost prea “bland” cu ceilalti), ci pledand pentru sfarsitul violentei. Marele merit al filmului sau este ca reuseste sa tulbure si sa apeleze partea altruista din fiecare spectator, spunand limpede cat de dureros este ca lumea sa se distruga. Cu o imagine tulburatoare semnata de legendarul Janusz Kaminski (aflat aici la a zecea colaborare cu Spielberg – a filmat, printre altele, “Lista lui Schindler”, “Jurassic Park”, “Saving Private Ryan”, “Minority Report” si colaborarea continua la “Indiana Jones 4” si un film numit deocamdata “Abraham Lincoln Project”), o distributie ireprosabila si o atmosfera lucrata pana in cele mai mici detalii, filmul este unul dintre cele mai tulburatoare apeluri la pace aduse pe ecran in ultima vreme.
* Munchen / Munich Productie SUA, 2005. Regia: Steven Spielberg. Cu: Eric Bana, Daniel Craig, Ciaran Hinds, Mathieu Kassovitz, Hanns Zischler, Ayelet Zorer, Geoffrey Rush, Michael Lonsdale, Mathieu Amalric, Moritz Bleibtreu, Valeria Bruni Tedeschi, Marie-Josee Croze. Premiera: 27 ianuarie. Distribuit de Ro Image 2000.