Comunismul a rapit Sarbatorilor spiritul. Nu numai caracterul religios, dar chiar si acela sarbatoresc.
Nu numai ca l-a prefacut pe Mos Craciun in Mos Gerila, dar i-a lipsit pe oameni de orice bucurie. Si daca bucurie nu e, nici sarbatoare nu e.
Compensarea acestei deturnari a rostului Sarbatorilor a constat in transformarea lor in chiolhanuri. Nimic mai departe de lejeritatea nobila a adevaratului Craciun decat greutatea stomacurilor noastre de pe vremuri. Bucataria traditionala isi avea ritualul ei. Recititi paginile din Zodia Cancerului in care Sadoveanu descrie masa oferita de razesul moldovean oaspetelui francez! Bucataria comunista era o “mare crapelnita”.
Dupa revolutie, s-a incercat redobandirea spiritului Sarbatorilor noastre. Biserica a facut mari eforturi in aceasta privinta. Din pacate, s-a cazut dintr-o extrema in alta.
In locul bucuriei pierdute, Sarbatorile ne-au adus uriase spectacole kitsch, in decoruri de mucava. Prostul-gust a pus stapanire pe traditii, cutume, colinde. Un pseudo-folclor trivial ne-a asurzit si ne-a orbit de pe ecranele televizoarelor.
Bucurestiul a fost impodobit cu niste roti luminoase fara nici un sens. Colindatorii au pocit limba romana si au falsificat melodiile. Magazinele ne-au servit brazi artificiali ori gata ornati pentru lenea noastra de sfarsit de an. Preotii au lipit pe usile blocurilor anunturi cu intervalul in care urmeaza sa vina cu botezul, la fel cu functionarii de la Electrica atunci cand vin sa incaseze lumina.
Spiritul inalt al Sarbatorilor a mai lasat sa treaca un an fara sa-si faca simtita prezenta.