Cei mai mari jucători din sistemul privat de sănătate așteaptă să vadă ce formă va lua legea sănătății, dar în general sunt destul de reticenți la o nouă schimbare a regulilor, afirmând că este nevoie de mai multă predictibilitate și transparență.
“Sistemul privat va depinde foarte mult de noua lege a sănătății, chiar dacă este în creștere din punctul de vedere al banilor primiți de la populație. Vorbim despre o piață privată de 500 de milioane de euro care va crește în următorii cinci ani cu două cifre. Pe de altă parte, piața corporate este în scădere, aș putea spune că este total canibalizată. Am avut peste 5.000 de pacienți pe zi săptămâna trecută, dar observăm că, din păcate, cheltuiala pe pacient a scăzut cu 10-15%. Chiar dacă oamenii vin să își facă analize în număr mai mare, acum sunt mult mai atenți cu numărul acestora și chiar și cei care și-ar permite niște costuri în plus nu mai fac decât analizele prescrise de medic”, a spus Mihai Marcu, președintele celui mai mare jucător de pe piața serviciilor private, MedLife, în cadrul evenimentului ZF Pharma.
Evenimentul a fost realizat în parteneriat cu Vodafone, Asociația Producătorilor de Medicamente Generice (APMGR), Sanofi, Roche, Janssen International Hotels și BB. Potrivit lui Mihai Marcu, investițiile în sistemul privat încă sunt atractive, având în vedere că cei 30% din românii care și-ar mai face asigurări acum ar lua această decizie numai dacă ar exista mai multe spitale private.
Pe de altă parte, Florin Andronescu, business developer la Sanador, spune că în următoarea perioadă creșterea pieței serviciilor medicale private va fi mai mică de 10%, în contextul unui climat economic dificil.
“Creșterea economică va fi redusă în 2012, iar anul viitor îl văd ca pe unul cu probleme majore din cauza contextului internațional în care ne situăm și la care suntem foarte sensibili. Atât timp cât România nu a găsit un loc foarte bun în piața mondială singura soluție pentru ca piața să se redreseze ar fi stabilirea unor resurse economice foarte clare și moderarea pe cât posibil a impredictibilității care există în acest moment. Într-adevăr, România este încă o piață foarte bună pentru investiții cam pe orice segment, aș putea spune, dar selecția trebuie să fie foarte precaută”, a spus Florin Andronescu.
În ceea ce privește investițiile pe piața de sănătate privată, există voci printre cei mai mari furnizori de servicii private care spun că acestea vor crește în următorii doi sau chiar trei ani pe fondul potențialului uriaș de dezvoltare care există în România în toate sectoarele, nu numai în cel de sănătate.
“România încă este atractivă pentru investiții private datorită potențialului de creștere. Toată lumea care este implicată într-un fel sau altul în domeniul medical știe că până acum s-au deschis noi spitale, că în scurt timp altele vor fi gata pentru deschidere sau că unii au în plan acest lucru pentru anii următori, deci piața va crește fără îndoială. Marea problemă pe care trebuie să ne-o punem însă este dacă aceste investiții vor fi sustenabile financiar pe o piață atât de instabilă, fără predictibilitate”, a afirmat Bogdan Pană, director executiv al unuia dintre cei mai mari trei jucători de pe piața serviciilor medicale private, Medicover.
Cu toate acestea, există și oameni de business din acest sector care nu întrevăd creșteri pentru anul viitor din cauza dificultății de gestionare a unei noi unități medicale și chiar a întregului sector medical.
“Deocamdată nu avem niciun semn care să indice creștere la anul. În țară, spre deosebire de București, lucrurile sunt dure pentru investitori. Mulți dintre ei nu au know-how și au investit pentru că au citit în ziare despre boom-ul din piață. Se pare că unii dintre ei au ajuns la concluzia că este extrem de dificil să gestionezi sectorul medical și să gestionezi un spital”, a precizat Fady Cherich, directorul executiv al furnizorului de servicii medicale private Regina Maria.
Pe de altă parte, sistemul public este preocupat de eficientizare prin introducerea rețetei electronice și a cardului de sănătate.
Marius Filip, medic-șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, spune că până pe 24 septembrie 2012 au fost emise peste un milion de rețete electronice
“Este un progres bun, însă trebuie să ajungem la 3 milioane de astfel de rețete pentru a spune că într-adevăr sistemul informatizat funcționează așa cum trebuie. Până în perioada ianuarie-februarie eu spun că vom avea mai mult de 3 milioane de rețete electronice”, a spus Filip. De la 1 ianuarie toate rețetele vor fi emise electronic. De asemenea, de luna viitoare va începe eliberarea cardurilor de asigurat.
Bogdan Pană, director executiv Medicover
România este încă atractivă pentru investiții private datorită potențialului de creștere. Toată lumea care activează în acest domeniu știe că s-au deschis noi spitale, că se pregătesc deschideri pentru altele în scurt timp sau că unii își fac planuri pentru viitor în acest sens, deci piața va crește. Marea problemă pe care trebuie să ne-o punem însă este dacă aceste investiții vor fi sustenabile financiar pe o piață atât de instabilă, fără predictibilitate.
Cea mai mare provocare a unui spital privat sau, mai bine spus, a deschiderii unei astfel de unități este punerea ei în funcțiune pentru că trebuie să ai în vedere fluxul de pacienți pe care îl poți avea, capacitatea medicală de a susține nevoile acestora sau dacă un pacient poate să stea în terapie intensivă cu un cost de 300 de euro pe zi. Cel mai mare bon pe care l-am încasat de la un pacient a fost de peste 5.000 de euro. Bine, cam acestea sunt prețurile unor intervenții complexe, dar care arată că românii caută soluții pentru a se trata, fie că le caută în tară, fie că apelează la serviciile medicale din străinătate – aici este “norocul ghinionului” pentru furnizorii unor astfel de servicii și chiar al pieței, care se confruntă de asemenea cu decizia multor medici de a pleca din țară și care în ultimul timp sunt dispuși să se întoarcă acasă în mediul privat pentru un salariu de 1.000-1.500 de euro.
Planurile noastre pentru următorii cinci ani sunt deja făcute și avem deja un teren achiziționat gata să fie folosit pentru deschiderea unei alte unități la momentul oportun. Vrem să investim în acest sens, dar acest lucru depinde foarte mult și de predictibilitatea, dar și de modul în care va arăta noua lege a sistemului medical.
Florin Andronescu, business developer Sanador
Sistemul medical din România are nevoie de o administrare mult mai corectă a resurselor. Dacă Franța, țară cu unul dintre cele mai mari bugete pentru sănătate acoperă doar 80% din factura fiecărui pacient, iar restul este suportat de sistemele mutuale, banii proprii ai pacienților sau asigurările private, de ce nu ar putea și România să se supună unei astfel de soluții?
Cred că România ar trebui să se gândească tot mai mult la posibilitatea deschiderii acestei piețe cât mai curând posibil.
Piața serviciilor medicale private s-a canibalizat foarte mult și în ceea ce privește abonamentele de servicii nu cred că vor avea viață lungă. Prețurile o iau la vale și nu văd un viitor în abonamente. Cel mai probabil, ele vor fi convertite mai devreme sau mai târziu în asigurări private.
Mihai Marcu, președinte MedLife
Există maximum 15 spitale (de stat) în România care pot oferi pacienților îngrijirea potrivită pe toate palierele. Restul unităților sunt doar spitale care nu fac altceva decât să urce pacienții în ambulanțe, fie că au o mână ruptă sau politraumatisme, și să îi ducă la spitalele mari din București, în principal, sau la celelalte mari unități din țară. Din punctul meu de vedere acestea ar trebui desființate sau ar trebui să se facă măcar o selecție serioasă a spitalelor care să acopere într-adevăr toate problemele unui pacient.
Reformarea sistemului medical poate fi o idee bună, la fel ca orice altă schimbare, însă numai în măsura în care este clară. Sunt prea multe neclarități și prea multe modificări în prezent ale legii. Singura mea așteptare de la această reformă este tergiversarea ei așa cum s-a întâmplat și în cazul pensiilor, unde legislația secundară a necesitat trei ani pentru a fi implementată. Cred că o lege lungă și compactă ar putea fi cea mai bună soluție pentru sistemul medical din prezent, ar lăsa mai puțin loc pentru interpretări.
În primăvara anului viitor vom începe construcția la propriul spital de urgență, am primit aprobarea pentru a face acest lucru și sperăm ca într-un an, poate un an și jumătate să îl deschidem. Investiția minimă va fi de 15 milioane de euro, dar cred că vom ajunge chiar până la 20 de milioane de euro. Echipa medicală de bază va fi compusă din cel puțin 75 de medici, iar personalul medical adiacent ar putea fi de trei ori mai mare decât această echipă. În plus, spitalul va avea 180 de paturi, 15 unități de urgență și 87 de locuri de parcare.
Fady Cherih, director executiv Regina Maria
Deocamdată nu avem niciun semn care să indice creștere la anul. În țară, spre deosebire de București, lucrurile sunt dure pentru investitori. Mulți dintre ei nu au know-how și au investit în piața privată pentru că au citit în ziare despre actualul boom de pe această piață. Totuși, se pare că unii dintre ei au ajuns la concluzia că este extrem de dificil să gestionezi sectorul medical și să gestionezi un spital.
În România, abonamentele au apărut prin 1995. De atunci estimăm că sunt 500.000 de oameni cu abonamente în România, inclusiv cei cu medicina muncii. Abonamente efective, în zona retail, plătite din buzunar de către oameni, sunt destul de puține.
Mereu ne uităm la țările extrem de performante. Ele au două atribute principale: educație extraordinar de ridicată, popor educat din punct de vedere medical, iar puterea de cumpărare este mare. România însă nu are același PIB pe cap de locuitor, iar educația sănătății e cea socialistă, unde statul trebuie să ofere toate beneficiile.
Cred că mai rău de-atât nu are cum să fie și ne îndreptăm spre lucruri mai bune în sistemul privat. Speranța de viață mă aștept să fie mai bună, să crească, dar suntem încă la începuturile complexității medicale private. Peste un an vor fi din ce în ce mai puține voci care să spună că jucătorii privați nu-și asumă complexitatea medicală.
Cătălin Cîrstoiu, manager Spitalul Universitar București
Competiția între public și privat poate fi definită în funcție de trei elemente: personalul, baza administrativă și baza de servicii. Conflictele și concurența între privat și public apar atunci când medicii, care lucrează în mediul public și cel privat deopotrivă, se implică în aspecte administrative. Din punctul de vedere al bazei administrative, sunt spitale publice care arată bine și concurează cu privatul, dar e mult mai dificil să aduci un spital public la nivel de privat, pentru că procesul de decizie e mai complicat.
Problema fundamentală e cum colectăm acele asigurări obligatorii de sănătate. O coplată, introdusă în modul serios, cu un pachet de bază, minim de servicii, suportat prin asigurare, ar rezolva problema în contextul în care banii sunt cum sunt. Eu nu cred că soluția e să fragmentăm o structură cum e casa de asigurări.
Niciunul dintre doctori nu va renunța la spitalul public. În spitalele din București există și o legătură indisolubilă între spital și UMF. Un grad universitar îți aduce notorietate, prestigiu etc. Pentru spitalele private e mai greu să intre și în această zonă. (…) Pacienții se vor duce la un medic cu vizibilitate, care operează, care consultă.
Radu Comșa, director general Mind Research&Rating
În timp ce în România se alocă doar 25 de euro pe cap de locuitor pentru prevenția și promovarea sănătății publice, potrivit unui studiu Eurostat, media eruopeană este de peste două ori mai mare, adică 64 de euro. Însă, luând în calcul faptul că Ministerul Sănătății a raportat niște cheltuieli atribuite unor programe de sănătate publică care nu au de fapt natureă publică – așa cum este oncologia, putem spune că un calcul real al cheltuielilor pe cap de locuitor arată doar 6 euro alocați pentru sănătate.
Resursele financiare investite în sănătate în România, spre deosebire de cele acordate medicinii terapeutice unde majoritatea fondurilor sunt alocate de CNAS, în ceea ce privește sănătatea publică fondurile sunt atribuite de la bugetul de stat și din taxa de viciu de care dispune Ministerul Sănătății. Este o politică elaborată și implementată practic de Ministerul Sănătății, iar acest lucru trebuie modificat.
În România asistența de sănătate publică trebuie structurată pe baza unei strategii naționale. Sigur, există una încă din anul 2004, însă nu mai știe nimeni de ea.
Trebuie să se propună și să se implementeze o nouă strategie de asistență de sănătate publică pentru care să participe la aceeași masă nu numai Ministerul Sănătăți sau medicii de familie, dar și alți actori precum consiliile județene (care au în subordine aproape 400 de spitale), școlile, mediul de afaceri care poluează mediul în care trăim, furnizorii de servicii de salubrizare, cei care gestionează deșeurile menajere sau persoanele care închiriază locuințe sociale.
Marius Filip, medic-șef CNAS
Ieri am depășit 1 milion de rețete electronice emise. Este un progres bun, însă trebuie să ajungem la 3 milioane de astfel de rețete pentru a spune că într-adevăr sistemul informatizat funcționează așa cum trebuie. Până în perioada ianuarie-februarie eu spun că vom avea mai mult de 3 milioane de rețete electronice.
În prezent, de sistemul informatizat (care presupune o investiție de 60 de milioane de lei asigurați din fonduri europene nerambursabile) nu beneficiază decât 40% din medicii de familie și niciun farmacist. Astfel, 60% dintre medici și farmaciști apelează numai la softurile private. De aceea am decis să lăsăm CUI să fie doar o bază de date generală, ceea ce ar trebui să fie de fapt, și să lăsăm softurile noi în afara acestui sistem.
Până la 31 decembrie rețeta electronică va merge în paralel cu cea făcută pe hârtie și încercăm până atunci să schimbăm sistemul electronic, inclusiv biletele de trimitere pentru a ușura munca medicilor, care sunt îngropați în prezent în prea multe formalități.
Cu rețeta electronică, care sper că până la jumătatea anului viitor va genera și prescrierea asistată pentru medici, nu am făcut decât un experiment pentru introducerea a două proiecte – cardul electronic de sănătate și dosarul electronic al pacientului.
Cardul electronic de sănătate este finalizat în prezent și va fi eliberat pentru prima dată luna viitoare în cadrul unui proiect-pilot realizat la Arad, însă dosarul electronic este o poveste mai complicată. Acesta încă se află în zona de licitație și nu pot da un termen pentru finalizarea și implementarea lui încă. Cert este că vom elibera aceste carduri pentru toți cei 17 milioane de cetățeni asigurați (cu excepția persoanelor sub 18 ani) și vom ajunge să eliberăm în jur de 800.000 – 1 milion de bucăți pe lună.
Mihai Ciochinaru, director medical al Centrului de Diagnostic și Tratament Oncologic Brașov
Pornindu-se de la faptul că speranța de viață va crește, inclusiv la noi, va crește și procentul pacienților pasibili de a dezvolta o boală malignă. Din acest considerent, s-a considerat oportună o investiție în oncologie.
Un număr din ce în ce mai mare de pacienți care sunt diagnosticați sau încep un tratament în străinătate vin către instituțiile oncologice locale, spre a începe sau continua tratamentul. Motivul este prețul mult mai mic asigurat aici.
În România, tratamentul este mult mai ieftin, la o treime din prețul unei intervenții chirurgicale sau radioterapii din Germania sau Franța. Cu toate acestea, mulți dintre pacienți nu-și permit să vină la privat, din considerente de cost, din cauza faptului că ceea ce casele de asigurări de sănătate rambursează pe procedură terapeutică acoperă foarte puțin din costurile reale ale unui tratament.
Din păcate piața de medici cu bună pregătire, în general, nu este foarte largă. Dacă în cazul medicilor ne-am descurcat în procent de 50% cu forța de muncă locală, restul au venit din alte zone, mai ales din București. Partea mai delicată este legată de personalul mediu. Am văzut peste 200 de asistente înainte de deschidere. O mare parte din forța de muncă a migrat spre străinătate, însă mulți medici se întorc, la fel și multe asistente.
Eu cred că Ministerul Sănătății a înțeles rolul operatorilor privați și are o deschidere din ce în ce mai mare spre acești operatori. Va dura mai mult însă schimbarea mentalității pacienților, care preferă să meargă în străinătate în loc să vadă o variantă viabilă în mediul privat din România.
Einte Elsinga, Senior Manager Health Insurance & Policy MSD Olanda
Concurența în Olanda este ceea ce căutăm în sistemul de sănătate. Astfel ajungem la un triunghi cu cei trei mari jucători din sistemul olandez de sănătate: asigurători, furnizori și pacienți. Concurența înseamnă că fiecare individ poate alege în fiecare an un alt asigurător.
Clientul poate, la începutul anului, să schimbe compania de asigurare. Scopul este să ținem companiile în stare de alertă.
Plata în sistemul din Olanda este pe două paliere: o taxă care merge în fondul central, plătită ca impozit, și o primă nominală, fixă, care poate diferi de la un asigurător la altul. Prețul este prima componentă a concurenței între asigurători. Alt punct de concurență este calitatea tratamentului. Asigurătorul face contracte cu furnizorii.
Mai există și politica de preferință, ceea ce le oferă asigurătorilor dreptul să indice cel mai ieftin medicament, ceea ce obligă pacientul să ia doar medicamentul respectiv.
Această politică a adus reduceri de prețuri pentru medicamentele generice, datorită concurenței generate între furnizori de faptul că asigurătorul decide furnizorul.
Avem taxa clawback și în Olanda, însă aceasta se concentrează pe farmacii. Dat fiind sentimentul general în piață că farmaciile cumpără la preț redus, acestea trebuie să reducă prețurile cu 6-8%.