Elena Dundovich

Iosf Vissarionovici Djugașvili Stalin

Omul de oțel care a terorizat Rusia

Editura Litera

Colecția bestseller biografii. Prefață de Pieluigi Battista, traducere din limba italiană de Marina Loghin, Geanina Tivdă.

„Cu excepția lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi înfățișat ca un demon, capabil prin forța lui luciferică să modeleze o întreagă perioadă istorică: Iosif Vissarionovici Djugașvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie să i se treacă lui Stalin cu vederea, nici milioanele de morți supți în înspăimântătoarea mașină a Gulagului, nici transformarea în sclavi nu doar a sovieticilor, ci și a popoarelor din estul Europei care au trecut de la opresiunea nazistă la cea comunistă, nici epurările antifasciștilor „nestaliniști“ care, totuși, se luptau în Spania împotriva franchismului, nici colaborarea activă cu Hitler din 1939 până în iunie 1941, în cadrul unui acord care prevedea împărțirea unei bune părți a Europei și lupta pe viață și pe moarte împotriva democrațiilor capitaliste, cu Marea Britanie în frunte. Nu poate fi trecută sub tăcere speciala înclinație paranoică spre a bănui pe toată lumea și spre sindromul de trădare care a dat Terorii staliniste o caracteristică particulară, o trăsătură personală de neconfundat, așa cum ne-o arată unele mărturii care îți îngheață sângele în vine ale celor care au văzut neagra tragedie și au putut povesti atmosfera lugubră de la Lubianka. Stalin a fost o întruchipare a răului în tentativa disperată de a salva presupusul „bine“ al comunismului.”

Volumul cuprinde: copilăria și tinerețea lui Stalin; ascensiunea la putere; liderul politic; războiul mondial și imperiul; genealogie.

Cele 96 de fotografi alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost exact ceea ce îi spune porecla: Stalin – Omul de oțel.

Enrico Fardella

Mao Zedung

Omul care a personificat sufletul naiv și violent al comunismului chinez

Editura Litera

Colecția Bestseller biografii. Prefață de Sergio Romano. Traducere din limba italiană de Marina Loghin.

Mao Zedong a fost atras de politică deoarece era din fire rebel și nerăbdător să iasă din categoria socială în care îl plasaseră condițiile economice ale familiei. A ales comunismul și a avut două mari intuiții politice. În primul rând, a înțeles că Revoluția Chineză ar fi fost posibilă numai dacă partidul ar fi reușit să mobilizeze masele de țărani. Și, în al doilea rând, a înțeles că războiul împotriva Partidului Naționalist cerea fantezie, abilitate, flexibilitate, istețime vicleană. Capodoperele lui au fost Marșul cel Lung (12.000 de kilometri, 200 de confruntări armate, 80.000 de victime umane), micul stat comunist din Shaanxi și marea mobilizare populară împotriva Gomindan între 1947 și 1949. După proclamarea Republicii Populare Chineze pe 1 octombrie 1949, colectivizarea pământurilor deținute de țărani a pus economia în genunchi și a produs un fel de catastrofă umanitară. Politica așa-numită a celor „o sută de flori“, lansată de Mao pentru a obține consensul intelectualilor, a pus în pericol puterea partidului și a fost întreruptă dur. Marele Salt Înainte și crearea Comunelor (organe centralizate de care depindeau activitățile agricole și industriale a numeroase sate) au avut un eșec răsunător.

La sfârșitul anilor 1950, pentru a-și recupera puterea pierdută, a avut ultima intuiție și a declanșat Revoluția Culturală, act suprem de cinism politic (între cincisprezece și douăzeci de milioane e morți), dar și de fantezie romantică.

Cele 80 de fotografi alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost supranumit Marele Cârmaci.