Scrutând adâncimile negoțului autohton, nu mică
mi-a fost mirarea să intâlnesc oameni de mare caracter și de o
cinste ce a cutreierat Europa. Au fost atât de stimați, incât
creditul lor la contoarele comerciale de la Lipsca, Viena și
Hamburg era nelimitat, iar cuvântul lor in cine știe ce pricină
atârna cel puțin cât jurământul pe Sfânta
Scriptură.
Unul dintre ei, nici primul și
nici ultimul, a fost Tudor Hagi Theodoraky, vestitul neguțător de
la finele veacului al XVIII-lea. Născut la Curtea de Argeș in anul
1768 ca fiu al unui localnic instărit, dintr-un motiv numai de el
cunoscut a părăsit intr-o zi casa părintească. Timpurile nu erau
ușoare, mai cu seamă pentru hoți și vagabonzi. Domnul Nicolae
Mavrogheni iși propusese să curețe țara de oamenii fără căpătâi și
cu năravuri ticăloase.
Ajuns in București, tânărul
trebuia să-și găsească repede o slujbă și să se poarte cinstit,
altfel risca să fie biciuit, chiar spânzurat “pentru hiclenii”.
Și-a găsit slujbă la un negustor lipscan cu prăvălie la Hanul Sf.
Gheorghe, al doilea ca mărime și importanță din oraș.
Jupânul Tudorache, cum se numea
stăpânul, era un om ursuz, extrem de corect și foarte preocupat de
afaceri, atât de preocupat incât a uitat de sine, neintemeindu-și o
familie. După ani și ani, presimțind apropierea sfârșitului,
jupânul a dăruit in fața martorilor intreaga avere ucenicului,
singura condiție fiind să-i poarte numele. Ținuse la el ca la un
fiu…
Intrat in posesia unei averi
insemnate, noul stăpân al prăvăliei de la Sf. Gheorghe s-a dus in
Țara Sfântă să-i mulțumească lui Hristos. Intors, și-a adăugat la
nume apelativul “Hagi” și s-a pus pe afaceri. Curând, numele său a
făcut inconjurul Valahiei și al Germaniei ca un etalon pentru
cinstea desăvârșită. Recomandarea lui deschidea imediat seifurile
băncilor in contul cutărui negustor nou intrat in
branșă!
Tudor Hagi Theodoraky făcea
faimă țării și această calitate l-a indemnat pe Vodă să-l inalțe la
rangul de boier de neam. In prejma incendiului din 1847, pictorul
Johann Frankenberger l-a imortalizat intr-un tablou care, peste
ani, a devenit inima Galeriei de Tablouri a Camerei de Comerț și
Industrie din București și pe care il prezentăm aici.