să vorbească prin tine un tată mai vechi
cu vocea întinsă ca un obuz peste dealuri
și să nu-l poți traduce nici în vis nici în apă
să te-ntrebe mereu
ce mănânci prin locurile unde mergi să nu dormi
și ce ai de nu poți să te vezi îngropat
să vorbească prin tine o iubită mai veche
cu glasul stins ca o cruce spălată de ploaie
să afle ce gânduri te petrec prin tramvaie
să iubești o femeie cu ochii copilului
care a desenat prima oară o casă
și să crezi că într-o zi cerul tău va fi
mai curat decăt depărtarea oceanelor
dar știi din viața trecută că se termină bine
se va găsi cineva să îți cumpere
un costum nou nouț pantofi care să nu te strângă
și cel puțin o gagică și un bețiv să te plângă
Tudor Voicu – Născut în 1988 la București, absolvent al Facultății de Drept (Universitatea Titu Maiorescu). Debut literar în antologia „Poemia” (Cenaclul de Urgență). De asemenea, poeme apărute în revistele: „Mantaua lui Gogol”, „Olt Art”, „Vama Literară”, „Amurg Sentimental” și publicații online. Membru organizator al „Cenaclului Vocativ”.