Dupa perioada disco, punk, dupa administratia Reagan si explozia internetului, Statele Unite par sa se intoarca in anii 1950, ceea ce nu este, din punct de vedere economic, un lucru neaparat negativ.
Intr-un studiu publicat recent, Gerald Cohen, senior economist la Merrill Lynch, atrage atentia asupra unor similaritati surprinzatoare intre anii 1950 si anii 2000 in Statele Unite si a sugerat ca cresterea economica robusta care a urmat anilor 1950 s-ar putea repeta in anii urmatori.
“Nu exista doua perioade istorice identice, dar credem ca exista o probabilitate considerabila ca multe dintre tendintele favorabile ale anilor 1950 sa se repete la nivelul economiei americane in viitorul apropiat”, spune Cohen.
Nu este vorba numai de controlul republican asupra Congresului si a Casei Albe pentru prima data dupa perioada 1954-1956, dar si de celelalte tendinte care au guvernat anii 1950 si care revin acum in actualitate.
Productivitatea ridicata
Poate una dintre cele mai importante asemanari intre cele doua perioade luate in discutie o reprezinta productivitatea ridicata, masurata ca rezultat obtinut pe angajat pe ora. In anii 1950, datorita unor inovatii moderne precum sistemul de autostrazi interstatal, productivitatea a crescut la o rata medie de 2,8% anual, valoare care s-a mentinut si in decada urmatoare. Intre anii 1970-1995, ritmul de crestere al acestui indicator s-a atenuat, dar inovatiile tehnologice din anii 1990 -printre care se numara internetul si fibra optica – au propulsat cresterea productivitatii anuale la valori de peste 2,5%, in medie, incepand cu 1996.
“Desi nu putem afirma asta cu certitudine deocamdata, se pare ca cresterea productivitatii care a inceput in 1995 pare a fi printre cele mai mari inregistrate in ultimele decenii” a spus presedintele Rezervelor Federale americane (Fed), Alan Greenspan, adresandu-se Congresului saptamana trecuta.
Productivitatea ridicata are efecte benefice la nivel macroeconomic deoarece permite companiilor sa produca mai multe produse, utilizand mai putine resurse, ceea ce mentine un nivel scazut al preturilor, incurajand cheltuielile si ameliorand standardele de viata ale consumatorilor.
Inflatia scazuta
In acelasi timp inflatia ramane la valori extrem de mici. Modificarea procentuala anuala a indicelui preturilor de consum, cel mai relevant indicator al inflatiei prin consum, s-a mentinut la o valoare medie de doar 2,46% intre 1997 si 2001, cel mai mic nivel inregistrat pe o perioada de cinci ani, din anii 1960.
De fapt, rata inflatiei este atat de scazuta incat unii economisti discuta despre posibilitatea deflatiei, adica despre scaderea generala a preturilor, fenomen care ar stimula cheltuielile sectorului privat, dar cu implicatii negative asupra profiturilor companiilor. Ultima data cand economia americana a fost in deflatie a fost in anul 1955, cand indicele general al preturilor de consum a scazut cu 0,4%. Totusi, in ciuda temerilor privind efectele devastatoare ale deflatiei (observate in Statele Unite in timpul Marii Crize si in prezent in Japonia), inflatia foarte scazuta din anii 1950 si 1960 a fost urmata de perioade de crestere economica prospera.
“Cu rate ridicate ale productivitatii si ritm scazut de inflatie, estimarile privind perioade lungi de prosperitate sunt realiste”, a spus Anthony Chan, economist-sef la Banc One Investment Advisors. Totusi, acesta atrage atentia asupra proportiilor ingrijoratoare ale creditelor de consum care semnaleaza un exces al imprumuturilor cu mult superior anilor 1950.
Rate mici ale dobanzilor
Inflatia scazuta a permis Fedului sa reduca rata de referinta a dobanzii americane la nivelul anilor 1950, ceea ce “sugereaza ca anumite aspecte ale contextului economic incep sa semene cu cele care se manifestau cu patru decenii in urma”, spune Wayne Ayers, economist-sef la Fleet Boston Financial.
Banca centrala americana a redus dobanzile pe termen scurt pentru a diminua costul creditului, ceea ce a pus la dispozitia consumatorilor mai multe fonduri care vor stimula dezvoltarea economica. Estimarile privind nivelul scazut al inflatiei mentin si dobanzile pe termen lung la nivele scazute, ceea ce genereaza niveluri minime record ale ratelor ipotecare si explozia pietei imobiliare. De asemenea, rate minime ale dobanzii incurajeaza investitiile bursiere si analistii de pe Wall Street spera ca anii urmatori vor copia decada 1950-1959, cand indicele de referinta Standard & Poor’s 500 a crescut cu 13,6% in medie, anual.