Înainte de 1990 unele dintre subiectele predilecte ale glumelor erau inabilitățile de exprimare ale președintelui României din acea vreme. Chiar la ultima sa vorbire în public, la mitingul pe care a avut proasta inspirație (pentru el) să-l organizeze pe 21 decembrie 1989, atunci când masele îndesate în Piața Palatului au început să-l huiduie și să dea cu lozincile de adeziune de pământ, Ceaușescu le-a adresat cuvintele care dau titlul acestui text. „Stați liniștiți la locurili voastre!” – a spus el, dar oamenii n-au stat deloc liniștiți și nici la „locurili” lor. Ce a urmat, se știe.
Acum, la mai bine de 20 de ani de la acele întâmplări, trăim în democrație. E atât de multă și de plenară democrația asta încât oricine, oricând și oriunde are dreptul să vorbească liber. Despre orice și mai ales oricum. Normele limbii române par a fi fost abolite, precum dictatura. Libertatea de exprimare este înțeleasă „ad litteram”, drept pentru care nu mai contează nici ce spui, nici cum spui. Stângăciile de exprimare ale primului (în ordine cronologică) președinte al României au fost înlocuite de exprimări în disprețul total al limbii române. Peste toate astea, lipsa de proprietate a termenilor folosiți a devenit „trendy”, un „must” adică, al oricărui vorbitor care se respectă. Puterea celor de la putere este acum fără margini, fără de limite – ea nu se împiedică de vreun ciot de normă sau de noimă de limbă. Care limbă mai dă-o încolo, acum că ne-am democratizat, emancipat, globalizat și integrat.
Recent, un personaj „de rang înalt” – cum se spune – a simțit așa, ca o nevoie acută, să spună și el ceva în chestiunea tragediei de la Muntenegru. Cum subiectul este unul foarte sensibil și cu un imens impact emoțional, personajul „de rang înalt” și-a căutat cu multă grijă cuvintele și, după ce le-a găsit, le-a așezat unul lângă altul într-o frază pe care a rostit-o cu o mină ce se străduia să fie marcată de tragedie. Iată ce a ieșit (este vorba despre aducerea în țară a victimelor accidentului): „(…) trupurile neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați (…)”
Cumplit este faptul că trecerea de la „Stați liniștiți la locurili voastre!” la vremurile noastre s-a făcut cu prețul „trupurilor neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați” în decembrie 1989. Dar, cum se spune, morții cu morții…