Rompetrol Rafinare (RRC), compania care deține rafinăria Petromidia, și-ar putea ipoteca toate activele în favoarea acționarului majoritar, grupul Rompetrol controlat de compania kazahă KazMunaiGaz, pentru a garanta creditele de peste 900 mil. dolari luate de la acesta.
Propunerea a venit din partea Consiliului de Administrație și va fi discutată în cadrul Adunării Generale a Acționarilor (AGA) din 14 septembrie. Kazahii dețin peste 98% din acțiunile Rompetrol Rafinare și nu vor avea nicio problemă în a aproba operațiunea.
Mișcarea kazahilor vine în contextul în care, cel mai probabil, statul va deveni în acest an acționar minoritar al Rompetrol Rafinare prin conversia în acțiuni a obligațiunilor nerăscumpărate de companie până la 30 septembrie. Statul riscă astfel ca, în cazul în care Rompetrol Rafinare nu-și va putea plăti datoriile față de acționarul majoritar, kazahii să ceară executarea garanțiilor și compania să rămână fără active.
Kazahii ar fi trebuit să plătească statului 570 mil. euro pentru a răscumpăra toate obligațiunile, însă au realizat până acum doar o plată parțială de 54 mil. euro și au anunțat că nu au bani pentru a plăti restul de 516 mil. euro. În schimb ei au spus că-și vor folosi opțiunea de a converti restul de obligațiuni în acțiuni și au convocat în acest scop o altă Adunare Generală a Acționarilor pe 30 septembrie.
Ministerul Finanțelor se opune conversiei obligațiunilor în acțiuni, cerând kazahilor să plătească toată suma, însă Rompetrol și-a angajat cei mai puternici avocați locali pentru a ataca o eventuală acțiune în justiție a statului.
De ce pun kazahii ipotecă pe activele Petromidia?
Începând din decembrie 2008, grupul Rompetrol a pompat sume uriașe în Rompetrol Rafinare, sub formă de împrumuturi. Primul contract de împrumut, încheiat în decembrie 2008, era inițial de 50 mil. dolari, însă a fost urcat prin amendamentele ulterioare la 184 mil. dolari. Compania nu a publicat niciodată termenii contractului, respectiv dobânda plătită, garanțiile constituite sau scadența.
Al doilea contract de împrumut, încheiat în august 2009, a avut valoarea inițială de 317 mil. dolari, fiind majorat ulterior până la 720 mil. dolari. Pentru acest împrumut a fost precizată scadența (august 2010), ceilalți termeni nefiind publicați. Acest împrumut ar fi trebuit, în mod normal, returnat luna trecută, însă compania nu dispune de lichidități, astfel că a cerut o reeșalonare sau o prelungire a împrumutului. În mod normal, o astfel de operațiune este simplă, având în vedere că grupul Rompetrol este în același timp și acționar majoritar și creditor al companiei, însă kazahii au cerut ca prelungirea împrumuturilor să fie condiționată de garantarea acestora. Explicația oficialilor Rompetrol este că acționarii și creditorii grupului kazah cer ca toate împrumuturile acordate de companie să fie acoperite de garanții.
Inițial, compania propusese reeșalonarea doar a celui de-al doilea împrumut, de 720 mil. dolari, care ar fi trebuit garantat cu participațiile deținute de RRC la Rompetrol Downstream, Rompetrol Petrochemicals, Rom Oil și cu o serie de alte active ale companiei. Pe 1 septembrie, compania a completat convocatorul AGA cu propunerea de reeșalonare și a primului împrumut, de 184 mil. dolari, și constituirea “de garanții reale mobiliare și/sau imobiliare asupra oricăror bunuri mobile, tangibile sau intangibile, și/sau bunuri imobile ale societății”. Asta înseamnă că orice activ al companiei, inclusiv rafinăria Petromidia, vor putea fi gajate în favoarea kazahilor.
Va putea vreodată RRC să-și plătească datoriile?
Rompetrol Rafinare a acumulat în ultimii ani pierderi uriașe, având nevoie de credite tot mai mari de la acționarul majoritar pentru a-și finanța activitatea. În ultimii doi ani și jumătate de când compania se află sub administrarea kazahilor, aceasta a acumulat pierderi de 1,78 mld. lei (420 mil. euro), conform standardelor românești de contabilitate (RAS), majoritatea provenind din reevaluarea datoriilor și din dobânzile plătite pentru aceste împrumuturi.
Pe de altă parte, nici la nivel operațional compania nu reușește să genereze profit, în condițiile în care creșterea prețului petrolului pe piețele internaționale a determinat scăderea marjelor din activitatea de rafinare. Compania importă însă tot țițeiul pe care-l procesează la Petromidia de la acționarul majoritar, termenii contractelor dintre companie și grup fiind netransparenți.
În aceste condiții, kazahii pot jongla cu profiturile, neavând niciun interes ca Petromidia să raporteze profituri prea mari. Astfel, este greu de crezut că Rompetrol Rafinare va putea vreodată să-și plătească datoriile față de compania-mamă fără ca o parte din datorii să fie convertite în acțiuni.