În prezent, în economie există 4,2 milioane de salariați, însă numărul persoanelor care muncesc la negru depășește 2,3 milioane de persoane, potrivit calculelor Consiliului Fiscal. În contextul în care datele statistice arată că în ultimii ani și-au pierdut locurile de muncă angajații care aveau salarii mai mici (ponderea celor cu venituri mari dublându-se, de exemplu, în perioada 2010-2011), ZF a făcut un calcul luând în considerare un salariu mediu lunar de 800 de lei (180 de euro). Astfel, pentru fiecare angajat care lucrează la negru pe un salariu de 180 de euro, statul “ratează” la colectare câte 100 de euro/angajat din neîncasarea impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale (pensii, sănătate, șomaj), adică aproape 2,76 miliarde de euro pe an.
Deși noua legislație a muncii a înăsprit pedepsele pentru angajatorii care folosesc munca la negru (închisoare de la 1 la 2 ani sau amendă penală – sancțiunea primită de un angajator care primește mai mult de 5 angajați la muncă fără să le încheie contracte de muncă), numărul de locuri de muncă “scoase” la suprafață nu este suficient.
În primele 11 luni ale anului trecut, inspectorii de muncă au făcut aproape 100.000 de controale pentru depistarea muncii la negru (cu 15% mai multe decât în 2010) și au găsit peste 9.700 de angajatori care foloseau munca la negru (cu 11,9% mai mulți față de anul anterior). Amenzile acordate acestor angajatori, care au angajat 29.000 de persoane fără forme legale, au fost în cuantum de 24,5 milioane de euro (cu 126% mai mari decât în anul anterior).
“Într-adevăr, modificarea Codului muncii care califică drept infracțiune munca la negru a scos o parte din locurile de muncă la suprafață (după estimările noastre, doar un procent de 4%). Însă realitatea arată că, fără îndoială, acest fenomen nu este încă stăpânit de autorități. Trebuie făcute în continuare eforturi: scăderea contribuțiilor plătite de salariat și angajatori, continuarea campaniilor de control, dar și conștientizarea și resposabilizarea lucrătorilor privind efectul benefic al încheierii contractului individual de muncă”, a spus avocatul specializat în dreptul muncii Costel Gîlcă, managing partner la SCPA Gîlcă & Vasiliu. Consiliul Fiscal spune că numărul de salariați care muncesc la negru este cu 900.000 de persoane mai mare în prezent decât în 2008. Această creștere poate fi explicată, statistic, și prin faptul că, luni la rând, rata șomajului scădea în 2009 și în 2010, dar numărul de salariați nu reușea să crească. În prezent, la o populație activă (aptă de muncă) de aproape 10 milioane de persoane, există 4,2 milioane de salariați și mai puțin de 426.000 de șomeri (la o rată a șomajului înregistrat de 4,7%).
Cu alte cuvinte, jumătate din persoanele aflate la vârsta la care pot să lucreze nu există în nicio statistică, pentru că autoritățile nu măsoară nici numărul românilor care au plecat la muncă în străinătate, dar nici fenomenul muncii la negru, a cărui dimensiune nu poate fi estimată oficial.
Indiferent de ce partid politic va veni la guvernare, scoaterea la suprafață a locurilor de muncă la negru ar trebui să fie prioritatea zero pentru ca economia să se redreseze. Campania electorală aflată în plină desfășurare a adus deja primele promisiuni de creare de noi locuri de muncă. Spre exemplu, programul USL de guvernare pe patru ani are în vedere crearea unui milion de noi locuri de muncă, reducerea CAS cu 5% și creșterea salariului minim pe economie de la 700 la 800 sau 840 de lei brut/lună.
Investitorii străini, reuniți sub umbrela Consiliului Investitorilor Străini, organizația care a propus cele mai multe măsuri de modificare a legislației muncii anul trecut, au spus că noul Cod al muncii va duce, pe termen scurt, la crearea a 90.000 de locuri de muncă. Ei nu au răspuns însă solicitării ZF privind numărul de locuri de muncă nou create de companiile membre CIS.
Deși estimarea lor s-a îndeplinit, nu se poate ști cu exactitate câte dintre cele 102.000 de joburi create în perioada mai 2011 – martie 2012 reprezintă într-adevăr locuri de muncă noi sau doar scoaterea la suprafață a muncii la negru.
Statisticile disponibile arată că numărul de salariați a crescut cel mai mult în industrie, construcții și comerț, iar datele de la Inspecția Muncii arată că tocmai în comerț și în construcții se aplică cel mai frecvent amenzi pentru munca la negru.
Printre modificarile aduse de noul Cod al muncii a fost și flexibilizarea contractului de muncă temporară, în sensul că angajatorul îl poate prelungi la o durată maximă de 36 de luni, față de 18 luni, cât prevedea vechea legislație. “În acest sens, putem spune că există mai multe șanse în integrarea unui număr mai mare de persoane și pe o perioadă mai lungă de timp în câmpul muncii. Munca pe perioadă determinată s-a dovedit un instrument eficient de stimulare a pieței muncii, dar și o soluție pentru șomerii sau persoanele care în viziunea angajatorilor prezintă un grad semnificativ de risc”, a spus Eliza Nechifor, marketing & communication coordinator în cadrul firmei cu activități în domeniul resurselor umane ManpowerGroup, care activează în domeniul muncii temporare.