Anul 2001, cartierul general al Apple. După mai multe luni de muncă, “dintr-odată totul devenise clar: un hard care putea să cuprindă o mie de melodii; o interfață și un scroll în formă de volan care îți permitea să navighezi prin cele o mie de melodii; o conexiune FireWire care putea sincroniza o mie de melodii în mai puțin de zece minute și o baterie a cărei autonomie să facă față redării celor o mie de melodii. Ne-am uitat unul la altul și am spus: «Asta are să fie atât de tare!»”.
Este momentul în care Apple aproape stabilise detaliile producției playerului muzical iPod – relatat de Steve Jobs în biografia sa autorizată scrisă de Walter Isaacson, carte care este disponibilă la chioșcuri numai împreună cu ZF din 18 iunie.
Momentul zero al proiectului iPod este anul 2000, când Jobs a început să insiste pentru crearea unui asemenea gadget. Punctul de plecare era studierea pieței și concluzia că playerele de pe piață “erau de o foarte slabă calitate”. În timp ce lucrau la programul de management al fișierelor audio iTunes echipa Apple în frunte cu Jobs studiase toate playerele de pe piață. “Stăteam în jurul lor și spuneam: aceste obiecte chiar sunt niște porcării. Aveau aproape 16 melodii și nu îți dădeai seama cum funcționează”, relatează unul dintre membrii echipei.
După câteva luni de la demararea proiectului, progresele obținute de Apple nu erau suficiente: fuseseră identificate bateria necesară și un ecran LCD corespunzător, dar nu exista soluția de stocare a melodiilor. Soluția avea să vină după o deplasare în Japonia.
“La finalul întâlnirii de rutină cu Toshiba, inginerii au menționat un nou produs pe care îl aveau în laborator și care urma să fie gata până în luna iunie a acelui an. Era un mic hard disc de 4,5 centimetri, care avea o memorie de 5GB. Când inginerii de la Toshiba i l-au arătat lui Rubinstein, acesta a știut imediat la ce putea fi folosit. O mie de melodii în buzunarul său! Perfect! Dar a păstrat o față inexpresivă”, potrivit cărții scrise de Walter Isaacson. După această întâlnire Apple a negociat drepturi exclusive pentru utilizarea acestui hard disc, pe care le-a obținut.
Dar drumul către primul iPod era încă lung. A urmat recrutarea unui programator care lucrase la un player muzical – Tony Fadell – și care a fost practic forțat să se angajeze la Apple.
În aprilie 2001, la etajul patru al sediului Apple, a avut loc ședința la care urmau să fie stabilite detaliile cheie ale playerului. După câteva slide-uri, Jobs deja își pierduse răbdarea și bombarda cu întrebări echipa de proiect.
“În schimb lui Jobs îi plăcea să îi fie arătate obiecte fizice pe care le putea simți, inspecta și atinge. Așadar Fadell a adus trei modele diferite în sala de conferințe. (…) Fadell și-a început prezentarea luând dintr-o cutie diferite părți pe care le foloseau și le-a împrăștiat pe masă. Era un hard disc de 4,5 centimetri, un ecran LCD, circuite și baterii, toate având etichetate costul și greutatea. (…) Ulterior, a venit rândul lui Phil Schiller. «Pot să vă arăt ideea mea?»”, a întrebat el. A părăsit sala și s-a întors cu o mână de modele de iPod-uri, iar toate aveau același mecanism în față: un meniu în formă de cerc care în curând avea să devină celebru. «Mă tot gândisem la modul în care poți parcurge o lista de melodii. Nu poți să apeși un buton de sute de ori. Nu ar fi extraordinar dacă ai avea un mic volan?». Învârtind micul volan cu degetul mare poți parcurge lista de melodii. Cu cât este rotit mai mult, cu atât mai rapidă este parcurgerea listei de melodii. Jobs a țipat. «Asta e!».”, potrivit cărții care descrie în detaliu întreg procesul de lansare al iPod, inclusiv lungile discuții despre campania de marketing lansată pentru acest produs, dar și pașii ulteriori, de lansare a magazinului de muzică online.
Cartea este portretul unei vieți trăite intens și a unei cariere comparabile cu un șir muntos: cu vârfuri, văi și prăpăstii, cu momente de pionierat și altele de încrâncenare.
În această biografie, cititorii vor găsi detalii despre antreprenorul care, prin voință și talent, a revoluționat șase do?menii de activitate: computerele personale, filmul de animație, muzica, tele?foanele, tabletele computerizate și conținutul digital.