Cristian Iftode
Filosofia ca mod de viațăSursele autenticității
Editura Paralela 45
Există anumite rațiuni de ordin cultural, istoric și poate chiar strict filosofic, girând o semnificativă schimbare a statutului și caracterului filosofiei, cu multe secole în urmă? Am pierdut ceva esențial pe parcurs, și anume însăși calea, modalitatea concretă de a converti doctrina în practică de viață? De a înțelege rolul reflecției filosofice și finalitatea exercițiului filosofic? Și dacă da, mai păstrăm încă șansa de a practica filosofia “ca pe vremuri”, în Antichitatea greco-latină, ori e vorba de ceva iremediabil compromis…?
Autenticitatea este poate trăsătura principală pe care o cultura trebuie să o posede, si, totodată, răspunsul la unul dintre cele mai infricoșătoare gânduri care ne mistuie: acela de a trece neremarcați prin viață, de a nu fi făcut ceva reprezentativ, cel puțin pentru noi. Autorul ne indeamnă incă din nota introductivă la o astfel de lectură, tocmai pentru că “mizează” pe “plusul de inteligibilitate pe care un curs de filosofie îl posedă in raport cu o carte propriu-zisa de filosofie”, dar mai ales că i se pare “cea mai nimerită formă de a trata un subiect precum cel de față”. “Filosofia ca mod de viata: Sursele autenticitatii” este inainte de toate varianta scrisă a unui curs optional sustinut de autor, asistent univ. dr. Cristian Iftode, la Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti. Cristian Iftode este și doctor în filosofie al aceleiași universități, din 2007, cu o teză despre “Rolul analogiei în elaborarea metafizicii aristotelice”. A publicat “Metafora și discursul metafizic”, precum și o serie de studii și articole consacrate, cu precădere, istoriei ideilor și filosofiei morale.
Karl Giberson, Mariano Artigas
Oracolele științei
Oameni de știință celebri despre Dumnezeu și religie
Editura Curtea veche
Traducere din limba engleză de Adina Aleman. Șase mari iluminiști din domeniul științific, numărându-se printre cei mai distinși și mai bine cunoscuți oameni de știință ai vremurilor noastre, antagoniști ai credinței religioase, sunt supuși unei cercetări atente. Ideile lor sunt prezentate în mod precis și intuitiv, dar și onest. Criticile sunt, în general, moderate, dar bine țintite. Este vorba de Richard Dawkins, Stephen Jay Gould, Stephen Hawkin, Carl Sagan, Steven Weinberg și Edward O. Wilson.
Karl Giberson este profesor de fizică la Eastern Nazarene College din Quincy, Massachusetts. Timp de mulți ani a lucrat ca editor-șef la revistele de specialitate Science and Theology News și Science and Spirit. A publicat numeroase lucrări despre știință și religie, iar Oracolele științei este cea de-a treia carte a sa pe această temă. Mariano Artigas este profesor de filosofie la Universitatea din Navarra (Pamplona, Spania). A obținut doctorate în fizică și filosofie și profesează în același timp ca preot romano-catolic. Oracolele științei este cea de-a paisprezecea carte a sa despre relația științei cu filosofia și religia. Cei doi au scris împreună această carte “grație e-mailului, universalității Microsoft Word și prețului pe care europenii îl pun pe multilingvism”, cum cu umor declară în introducerea cărții. Pe cei șase îi leagă ceva important – majoritatea, dacă nu toți, sunt atei care afirmă că evoluția umană trebuie înțeleasă ca un proces întâmplător, lipsit de scop, unde accidentalul poate juca un rol major. Așadar, fără Creator și, pe cale de consecință, fără un sens anume.