După ce anul trecut a fost expus pentru prima dată, după aproape un deceniu, la Muzeul Național de Istorie a României, stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare a fost găzduit, pentru câteva săptămâni la Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei de la Chișinău, apoi la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova – Ploiești. Deși ecourile “vizitei” la Chișinău au fost pe larg prezentate de presă, se cuvine amintit interesul deosebit pe care publicul larg l-a acordat expoziției deschise în capitala Republicii Moldova și de numărul record de vizitatori care au trecut pragul muzeului de la Chișinău.
Dacă în luna iulie a anului 2011 stindardul era expus în cadrul proiectului “Exponatul lunii” (deci, într-o formulă muzeistică foarte restrânsă), cercetările ulterioare și rigorile tehnice, impuse de itinerarea peste hotare, au făcut posibilă realizarea, în jurul acestei capodopere a broderiei bizantine târzii, a unei extrem de interesante expoziții.
Referitor la aspectele tehnice: au fost luate măsuri speciale pentru transportul stindardului în condiții ireproșabile și expunerea acestuia respectând toate criteriile de conservare, spre a proteja broderia pentru a cărei restaurare s-au depus eforturi, umane și materiale, deosebite. În acest sens a fost realizată o casetă din plexiglas, în care a fost introdus stindardul; ca o măsură suplimentară de protecție, în interiorul casetei a fost introdus heliu (știut fiind că acest gaz inert previne oxidarea firului de argint folosit în executarea broderiei). Casetei i s-a confecționat un suport special și tot acest “angrenaj” a fost introdus sub un clopot de plexiglas.
Cercetărorii muzeului nu s-au mulțumit doar cu puținul care se știa despre stindard, ci au întreprins o cercetare amănunțită, în urma căreia s-a putut reconstitui fascinanta istorie a descoperirii și readucerii în atenția comunității științifice (și nu numai), la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, a stindardului aflat atunci la Mânăstirea Zografu, incitanta epopee a recuperării artefactului de la Muntele Athos în timpul Primului Război Mondial și repatrierii acestuia la sfârșitul anului 1919, “călătoriile” făcute de stindard pe toate meridianele lumii sau complexul și îndelungatul proces de restaurare, ce a readus această capodoperă la viață. Ba mai mult decât atât, au fost realizate cercetări pentru ca publicul să înțeleagă pe deplin contextului istoric în care piesa a fost creată, dar și simbolistica sa cu totul specială.
Toate acestea pot fi găsite în cadrul expoziției “Stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare. De la facere la… refacere”, vernisată recent la Muzeul Național de Istorie a României (București, Calea Victoriei nr. 12).