Rolul principal al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) n domeniul sanatatii publice este de „a salva vieti si a mbunatatii starea de sanatate prin stergerea diferentei uriase dintre potentialul (terapeutic) al medicamentelor esentiale si starea de fapt n care pentru milioane de oameni -n special saraci si dezavantajati – medicamentele nu sunt accesibile, disponibile, sigure sau utilizate corect”.sleadendt
Actiunile organizatiei internationale precum si ale partenerilor sai se nscriu n Strategia OMS privind tratamentul farmacologic, act revizuit la fiecare trei ani.
Pe baza acestui document, OMS reuseste sa integreze atat cererile de asistenta directa cat si disponibilitatile donatorilor. n acelasi timp, se acorda un interes deosebit comunicarii cu statele membre si mbogatirii permanente a bazei de date n acest domeniu.
an luna martie 2003, expertii OMS au propus tarilor membre si celorlati parteneri „Proiectul de strategie privind tratamentul farmacologic pentru anii 2004-2007″, care completeaza actualul plan de actiune OMS n domeniul farmaceutic (documentul OMS/EDM 2000.1).
Acesta, inspirat din Constitutia OMS si rezolutiile Adunarii Generale, s-a dovedit a fi un instrument valoros pentru multe state membre n definirea propriilor politici sanitare.
Actualul proiect este rezultatul unei largi consultari ntre OMS si reprezentantii sai regionali si locali, luand n calcul si rezolutia Adunarii Generale din mai 2002 precum si programul de buget 2004-2005.
Noul document cuprinde 4 obiective (politica farmaceutica, accesibilitate la tratament, calitate si siguranta si utilizare rationala) pentru realizarea carora sunt propuse 7 directii de actiune (pornind de la un deziderat, sunt identificate mijloacele de realizare si este propusa evaluarea progresului fiecarui membru OMS prin indicatori specifici).
Politica, monitorizare si comert
Printre problemele identificate de expertii OMS se numara: politici sanitare deficitare n asigurarea accesului la medicamente esentiale de calitate precum si utilizarea lor rationala si n siguranta; interese comerciale neconcordante cu necesitatile de sanatate publica; monitorizarea si slaba evaluare a pietelor farmaceutice; tendinta de diminuare a resurselor umane si interesul scazut pentru cercetarea stiintifica si educatia continua a personalului sanitar n cazul medicamentelor noi si a celor generice, precum si a tratamentului bolilor noi sau neglijate.
Acestor probleme li se propun urmatoarele solutii: sprijinirea dezvoltarii politicilor nationale n domeniul farmaceutic si integrarea acestora n politica sanitara; evaluarea si monitorizarea situatiei farmaceutice la nivel national, stimularea schimburilor de informatii si tehnologie ntre parteneri la nivel regional si local; promovarea cooperarii ntre state pe piata farmaceutica pentru a creste accesul la produse esentiale de calitate; cresterea capacitatii resurselor umane din sectorul farmaceutic prin programe de pregatire si educatie continua, precum si crearea unui mediu de cercetare favorabil.
Progresul fiecarui stat membru va fi evaluat prin indicatori specifici la 4 ani.
Medicina complementara si altenativa (MCA)
In ultimul timp OMS depune eforturi remarcabile pentru reconsiderarea si dezvoltarea terapiilor complementare si alternative. Metodele si remediile medicinei traditionale utilizate rational, pot deveni un mijloc sigur si important n asigurarea accesului populatiei din zonele defavotizate (si nu numai) la asistenta medicala de calitate.
In conditiile cresterii continue a comertului cu produse si remedii traditionale, se face tot mai mult simtita nevoia unor standarde de calitate pentru aceste produse si a monitorizarii acestora.
Este promovata integrarea MCA n sistemele nationale de sanatate si cresterea accesibilitatii, n siguranta, la aceste metode de tratament. De asemenea, se urmareste stimularea pregatirii si calificarii de personal n aceste domenii precum si informarea adecvata a populatiei.
Medicamentele esentiale
In acceptiunea OMS medicamentele esentiale (ME) reprezinta „unul dintre mijloacele cu cel mai mare grad de cost-eficacitate n ngrijirile de sanatate moderne, iar potentialul lor impact asupra sanatatii este remarcabil”.
Organismul international si reprezentantii sai locali vor asigura consilierea n adoptarea unor strategii financiare care sa asigure disponibilitatea ME atat n sectorul public cat si n cel privat.
Se vor urmari: gradul de accesibilitate a populatiei la ME; cresterea numarului de persoane care beneficiaza de tratamentul gratuit n boli ca infectia HIV, tuberculoza, malaria; introducerea ME n schemele de asigurare a sanatatii; implementarea politicilor fiscale care, prin promovarea unor preturi rezonabile la ME, sa permita accesul populatieii la tratament optim.
Strategia OMS urmareste promovarea atat n sectorul public, cat si n sectorul privat a unor sisteme eficiente de management al furnizarii de medicamente pentru a fi asigurata disponibilitatea continua a produselor si a contribui la cresterea accesibilitatii la tratament.
Aceste obiective se pot realiza prin: dezvoltarea unor strategii de management al sistemelor de furnizare la nivel national; cresterea resurselor de personal (cantitativ si calitativ) din domeniul farmaceutic n sistemul public de sanatate; reevaluarea metodelor de cercetare a pietii farmaceutice (a cererii de medicamente).
Capacitatea sistemelor nationale de a furniza medicamente generice va fi evaluata prin procentul de populatie care are acces regulat la aceste medicamente .
Un obiectiv important al strategiei OMS n domeniul farmaco-terapeutic este asigurarea calitatii, sigurantei n administrare si a eficacitatii medicamentelor. Sunt urmarite n paralel doua directii:
a)Realizarea unor norme si standarde de calitate pentru produsele farmaceutice prin: adaptarea si implementarea schemelor de certificare OMS n cat mai multe tari; promovarea utilizarii nomenclaturii si clasificarilor internationale pentru evitarea confuziei si facilitarea transmiterii informatiei; asigurarea unui suport legal pentru accesul adecvat la substantele pshihotrope si narcotice (pe baza reglementarilor si a conventiilor internationale).
b) Reglementari legale n domeniul farmaceutic si a sistemelor de asigurare a calitatii
Intentia OMS este de a ntarii rolul autoritatilor nationale de reglementare a medicamentelor pentru asigurarea calitatii produselor aflate pe piata. De asemenea, se urmareste crearea centrelor de farmacovigilenta si extinderea sistemelor de monitorizare a reactiilor adverse.
O problema care necesita maxima atentie este combaterea medicamentelor contrafacute si substandard. De aceea, este necesara evaluarea atat a furnizorilor, cat si a laboratoarelor de control a calitatii.
Utilizarea rationala a medicamentelor
Indeplinirea acestui obiectiv va conduce la mbunatatirea starii de sanatate a populatiei (prin scaderea efectelor nedorite, scaderea rezistentei microorganismelor patogene la actiunea antibioticelor) dar si la efecte benefice n plan economic.
Sunt prezentate urmatoarele mijloace: implicarea organizatiilor profesionale n promovarea utilizarii rationale a medicamentelor; cresterea fluxului de informatie catre furnizori dar si catre consumatori; strategii de politica sanitara care sa promoveze utilizarea rationala (reevaluate la 2 ani); crearea nucleelor de coordonare/ evaluare a tratamentelor la nivel de unitate sanitara; reorientarea nvatamantului medico-farmaceutic spre prescrierea n siguranta a medicamentelor; promovarea educatiei consumatorului prin programe specifice.
Desi este un document revizuibil, proiectul de strategie al OMS pentru 2004-2007 reuneste principalele directii de actiune pe care organizatia mondiala si partenerii sai le vor urma n urmatorii trei ani.