Stresul, un cost suplimentar pentru calatoriile de afaceri

Poarta incaltaminte lejera pentru a trece mai usor de sistemele de securitate, au laptopuri elegante si afiseaza expresii “nu ma deranjati”. Considera calatoriile de la New York la Moscova, si apoi catre Houston, Los Angeles si Beijing drept ceva normal.
Totusi, putine organizatii sau sau persoane se gandesc la stresul pe care astfel de programe de calatorie atat de incarcate il produc.
Companiile aloca in jur de 400 miliarde de dolari anual pentru costurile legate de calatorii, dar “totusi, nu prea exista studii legate de stress,” spune John Ivancevici, profesor de management in cadrul C.T. Bauer College of Business apartinand Universitatii din Houston, citat de International Herald Tribune. “Majoritatea studiilor vizeaza controlul costurilor, si nu stresul”.
Nimeni nu se indoieste de faptul ca aceste calatorii frecvente (definitia este sase sau mai multe calatorii de afaceri pe an, fiecare dintre acestea durand cel putin trei zile), pot avea efecte negative atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Cei care calatoresc astfel risca sa sufere de dereglari de somn sau digestive, de modificari psihosomatice si sa aiba probleme respiratorii, pentru a numi numai cateva dintre cele mai des intalnite probleme.
Dupa ce James Cantalupo, directorul executiv al companiei McDonald’s, a murit in urma unui atac cardiac luna trecuta, Dick Adams, un fost director al aceleiasi companii, a observat ca acesta intreprinsese destul de multe calatorii. “Acesta este cel mai stresant lucru pe care il poti face,” a declarat acesta.
O organizatie ce a studiat efectele acestui tip de stres legat de calatorii frecvente este Banca Mondiala, iar rezultatele studiilor sale sunt tulburatoare. In cadrul unui studiu din 1997 cu privire la problemele de sanatate de care s-au plans 10.000 de angajati atat de ordin fizic, cat si psihic, aceasta a descoperit ca rata depunerii unei plangeri legate de o problema de sanatate este cu 80% mai ridicata in cazul barbatilor ce pleaca in calatorii internationale si cu doar 18% mai mare in cazul femeilor comparativ cu colegii acestora, ce ramaneau acasa.
Banca a descoperit de asemenea ca angajatii care efectuau patru sau mai multe calatorii pe an aveau de trei ori mai multe sanse de a solicita serviciile unui psiholog, pentru probleme legate de stari de anxietate si o reactie acuta fata de stres, decat cei care nu calatoreau.
Companiile ar putea lua mult mai multe masuri pentru a rezolva problemele angajatilor care calatoresc frecvent, spune Ivancevici, ca de exemplu transferarea unora dintre responsabilitatile celor care calatoresc colegilor acestora in perioada in care acestia sunt plecati in calatorii. “Cantitatea de munca creste, iar organizatiile presupun ca acestia vor continua sa munceasca,” a spus acesta.
Companiile trebuie sa asigure o anumita pregarire pentru cei care calatoresc, chiar si pentru cei mai experimentati dintre acestia. Acest gen de pregatire ar trebui sa se refere la ce trebuie si ce nu trebuie sa faca in anumite tari, spune Ivancevici.
Insa, pentru cei care calatoresc cel mai frecvent cu avionul, perspectiva comiterii unor greseli de ordin cultural nu inseamna mare lucru in comparatie cu perspectiva mai concreta de a-si croi drum pana la aeroport.
“Chiar inainte de a urca in avion, esti complet obosit,” declara Niels Iversen, in varsta de 66 de ani, general manager al Beacon Shipping, cu sediul in Cipru.
Masurile de securitate suplimentare introduse dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au sporit tensiunile legate de zbor.
“Exista diferente enorme de la aeroport la aeroport,” declara Michael Stewart, director de relatii externe in cadrul McKinsey Co.
Majoritatea directorilor de companii pot fugi de unele inconveniente refugiindu-se la clasa de business, insa alte probleme mai serioase nu pot fi evitate cu aceeasi usurinta. Stewart, ce calatoreste foarte mult, declara ca la sfarsitul unei calatorii ce dureaza mai mult de sase ore simte o durere in piept din cauza aerului din interiorul avionului.
Diana Fairchild, o fosta insotitoare de zbor ce este acum consilier pe probleme legate de zbor, a declarat ca majoritatea celor ce calatoresc se plang de oboseala cronica sau alergii.
Iversen recunoaste ca a calatori cu avionul era mai obositor in anii ’60 decat in prezent pentru ca o cursa de la Tokio la Copenhaga de exemplu dura 30 de ore comparativ cu 14 ore acum. Totusi, la acea vreme nimeni nu se astepta ca directorii executivi sa faca un dus la aeroport imediat ce avionul ateriza si apoi sa se grabeasca la o intalnire de afaceri.
“Cand destinatia era Orientul Mijlociu, de exemplu, iti luai o zi intreaga liber,” isi aminteste acesta. Acum, in schimb, spune acesta, recent a plecat de acasa la ora 5 AM pentru a prinde o cursa catre Moscova, la ora 9 AM, si, odata ajuns acolo, a mers direct catre birou.
Jim Striker, psiholog in cadrul Departamentului Serviciilor de Sanatate din cadrul Bancii Mondiale, spune ca banca recomanda ca un angajat sa nu calatoresca mai mult de 90 de zile pe an, iar o calatorie sa nu includa mai mult de 30 de zile. Iar, in cazul in care calatoria dureaza mai mult de 9 ore, angajatul respectiv sa-si poata lua o zi liber. catalina.apostoiu@zf.ro