Justin Ceuca
Ileana Berlogea
Eseu despre un Teatrolog
Editura Casa Cărții de Știință
După propria mărturie, gustul Ilenei Berlogea pentru teatru s‑a născut la Cluj, datorită spectacolelor Naționalului de aici, care au impresionat‑o. Era vorba mai ales de Othello de W. Shakespeare și de Minierii lui M. Davidoglu, ambele cu Toma Dimitriu în rolul principal, în regia Mariettei Sadova, scenografia lui Liviu Ciulei. Viitorul critic se afla în ultima clasă de liceu, în 1949 (Apud Berlogea, Ileana, Liviu Ciulei, în Rampa și ecranul, 1988, p. 26).
Justin Ceuca
Aventura comediei românești
1780-2009
Editura Casa Cărții de Știință
Aventura propriu zisă a comediei românești începe în forță, cu Vasile Alecsandri și I.L. Caragiale, două vârfuri, ultimul nemaiegalat de alt comediograf. Urmează o coborâre a ștachetei până în interbelic. În interbelic se constată o creștere moderată, mai ales la nivelul mediu general al textelor, cu destule comedii recuperabile. Comedia socialistă a fost grav afectată de conformism. Dar s‑a manifestat și o rezistență, concretizată în câteva valori. În actualitate deocamdată avem doar unele deschideri de perspectivă, de originalitate. Dar există dramaturgi cu certe calități. Comedia românească actuală se caută pe sine. (Justin Ceuca)
Olga Gancevici
Despre teatrul lui Matei Vișniec:
cuvânt, imagine, simbol
Editura Casa Cărții de Știință
… o stea în flăcări traversând universul în cădere liberă… și în jurul ei, îndepărtându-se de ea… aura ei de semizei… de îngeri, de demoni… de spiriduși… de himere, de eroi, de alchimiști, de hagiografi, de fantome, de spirite, de fantasme, de umbre, de somnambuli, de ventriloci, de satiri, de nimfe, de sibariți, de gorgone, de crângotei, de dârstoci, de dragoni, de gufre, de hidre, de harpii, de sicofanți, de tărtărei, de șoimi, de lutiști, de vrăjitori, de zâne, de hetaire, de silfe, de silfide, de prevestitori, de vrăjitoare, de gnomi, de farfadeți, de lutini, de korigani, de ondine, de sibile, de nixe… de năluci… (Vișniec, Negustorul de timp).
Mihai Filip Odangiu
Corpul inteligent
Strategii metacognitive în antrenamentul actorului
Editura Casa Cărții de Știință, Facultatea de Teatru și Televiziune Cluj
Profesorul de actorie poate să sporească prezența studentului-actor, după cum poate să o și inhibe. Important este ca acțiunea pedagogică să rămână discretă, să-i lase studentului suficient spațiu pentru a se simți liber, chiar dacă aceasta presupune și păstrarea unei zone de risc. Un actor care știe că-l așteaptă o plasă de siguranță nu va practica niciodată „saltul în gol”. Or, ca profesor și, totodată, ca pedagog, nu pot fi interesat decât de actorul care a sărit deja în gol și care „gândește” în timp ce „zboară”. – Filip Odangiu