Planul, care a primit numele de cod “Project A-119”, a fost elaborat de Forțele Aeriene americane în anul 1958, perioadă în care Statele Unite și Rusia erau în plin Război Rece și într-o cursă a înarmării nucleare.
“Oamenii erau foarte îngrijorați de prima misiune rusească în spațiu și de realizările majore ale Uniunii Sovietice din acea perioadă. De aceea, Statele Unite aveau nevoie de o realizare notabilă. Acest proiect avea rolul de a asigura lumea că Statele Unite vor putea menține un echilibru strategic în relația cu URSS”, explică fizicianul Leonard Reiffel, care a condus proiectul.
Într-un raport din 1959, Reiffel scria următoarele lucruri despre acest proiect strict secret: “Scopul detonării unei bombe nucleare pe Lună este triplu: științific, militar și politic”.
Planul prevedea lansarea unei rachete intercontinentale de pe Terra și detonarea încărcăturii nucleare a acesteia pe Lună. Unii experți au avertizat că o astfel de explozie risca să distrugă în totalitate satelitul natural al Pământului. “În niciun caz. Ar fi fost o explozie microscopică în comparație cu mărimea Lunii”, explică Reiffel.
“Dar, până la urmă, am vrut să evităm contaminarea suplimentară a mediului natural radioactiv de pe Lună cu substanțe de pe Terra”, a explicat Reiffel, astfel că proiectul a fost abandonat.