Ministrul de finante al Suediei, Per Nuder, spune ca este adesea iscodit de politicienii europeni dornici sa afle secretul care se ascunde in spatele eficientei economice suedeze, relateaza International Herald Tribune. Uimirea fata de progresul raportat este exprimata cum nu se poate mai simplu.
“Si, totuSi, bondarul zboara”, declara majoritatea colegilor. Analogia este destul de ciudata la o prima vedere, dar este cat se poate de potrivita. Asa cum oamenii de stiinta sunt uimiti ca o astfel de insecta poate efectiv sa zboare, liderii europeni cad pe ganduri cand trebuie sa explice cum Suedia si vecinii ei nordici, atat de impovarati de un sistem social anevoios, au rezultate situate mult deasupra performantelor obtinute de restul tarilor europene. Finlanda, Suedia, Danemarca si Norvegia sunt clasate de catre Forumul Economic Mondial printre primele sase tari pentru competitivitate.
Constiincioasele candidate iau “note” mari in aproape orice comparatie internationala cand vine vorba de nivelul de trai, educatie si sanatate. Nordicii depasesc rata de crestere economica a zonei euro, si, in mod uimitor pentru tarile cu un sector public foarte mare, mai inregistreaza si excedente bugetare.
“Cum reusesc?”
Intrebarea este din ce in ce mai importanta pe fondul crizelor schitate de votul negativ francez si olandez in legatura cu unificarea constitutionala la nivel european. Cu atentia indreptata catre gigantii asiatici, primul-ministru Tony Blair, actualul presedinte al UE, isi doreste o Europa orientata catre o piata libera prin reducerea barierelor comerciale si a celor referitoare la forta de munca. Dar aceasta tentativa se loveste de zidul reticentei ridicat de presedintele francez Jacques Chirac impreuna cu alti aliati care nu doresc o slabire suplimentara a modelului social european.
Economistii sunt de parere ca boom-ul tarilor nordice este datorat perioadei dure de restructurare care a caracterizat anii 1980-1990, dar care a pavat calea unei competitii sporite. Industriile neprofitabile au fost desfiintate, in timp ce activitatea de cercetare si de dezvoltare a reprezentat piatra de temelie pentru viitoarele sectoare puternic tehnologizate. Sectorul de servicii a fost dezvoltat, in timp ce guvernul a conceput programe eficiente de pensii si de ajutoare de somaj. Astazi, somajul nu este un indicator care ridica probleme, iar productivitatea continua sa se situeze deasupra mediei europene.
Hans Karlsson, ministrul muncii, crede ca progresul inregistrat de Suedia se bazeaza in primul rand pe flexibilitatea sindicatelor in interactiunea cu un mediu in care schimbarea este singura constanta. Sindicatele din Scandinavia resping protectionismul si sunt constiente ca externalizarea activitatilor a devenit un lucru comun. “Muncitorii suedezi nu incearca sa se puna in calea restructurarii”, declara Karlsson, dar recunoaste faptul ca aceasta atitudine se bazeaza pe existenta unei solutii salvatoare. Povestile de succes nordice sunt “ascultate” cu invidie de economiile germana sau franceza, pentru ca dovedesc ca este posibil sa obtii succes pe toate liniile: ajutoare de somaj generoase, asistenta pentru copii ieftina, educatie gratuita si ingrijire medicala. Si ca sa plusam, Suedia are o economie sanatoasa si resurse guvernamentale de acordat.
Evident, serviciile sociale au un cost. Impozitele si taxele in tarile nordice reprezinta aproximativ 50% din PIB, comparativ cu cele 35 de procente din tarile anglo-saxone. Dar cetatenii accepta acest lucru, animati de ideea unei ingrijiri mai bune.
Karaoke-fals
Fostul prim-ministru danez atrage atentia asupra pericolului reprezentat de o imitatie intocmai a modelului nordic. Rasmussen indica un efect de “karaoke-fals” care reprezinta, in traducere economica, o incompatibilitate intre politicile adoptate dupa manualul nordic si particularitatile oricarui mediu european. “Comunitatile trebuie sa realizeze ca numai politicile nu reprezinta raspunsul complet la problemele lor, deoarece modelul nordic este, inainte de toate, un spirit de cooperare intre angajati si angajatori.”
Cum este si normal, sunt voci care atribuie succesul nordic norocului, dar recunosc in unanimitate eficienta politicilor adoptate. Cererea pentru principalele bunuri exportate din tarile nordice este extrem de puternica: petrol din Norvegia, otel din Suedia, celuloza si hartie din Finlanda. Regiunea se mai poate lauda si cu explozia tehnologica din partea unor firme precum Nokia din Finlanda si Ericsson din Suedia.
Incidenta sistemului fiscal asupra IMM-urilor
Presedintele Fundatiei Nobel, fostul director executiv al companiei de produse chimice AGA, Marcus Storch, trage un semnal de alarma:
“Am beneficiat de cateva coincidente norocoase, dar acest lucru nu este de durata”. Storch a precizat ca sistemul de taxe din 1990 inca apasa greu pe umerii unor companii. Firme originare din Suedia, precum Ikea, Tetra Pack si Skype, nu-si realizeaza operatiile aici din cauza taxelor percepute. De asemenea, datele economice referitoare la somaj pot fi inselatoare pentru ca nu iau in calcul numarul celor retrasi din cauza unor disabilitati. Acelasi lucru este valabil si pentru Danemarca unde zeci de mii de oameni se afla in programele guvernamentale de recalificare. Stefan Folster, economist-sef in cadrul Confederatiei Muncitorilor Suedezi, declara ca micile companii sunt cel mai grav afectate de sistemul fiscal pentru ca acestea nu sunt scutite de anumite impozite ca marile companii. “Adevaratul calcai al lui Ahile este reprezentat in cazul nostru de micile intreprinderi si de antreprenori”, a conchis Folster.
Si totusi…
Dar majoritatea previziunilor economice nu sunt chiar asa de negative. Finlanda este intr-adevar dependenta de exportul de celuloza si de hartie, dar Suedia si-a diversificat indeajuns oferta pentru a putea face fata unor fluctuatii in pretul marfurilor, iar Norvegia are economii puternice din veniturile obtinute din petrol. Rata estimativa a cresterii economice in regiunea nordica se situeaza in jurul nivelului de 2-3 procente pentru anii urmatori.
Carl Bennet, director in cadrul firmei producatoare de echipamente medicale Getinge Group, se declara in favoarea unei impozitari mai blande, dar afirma ca acest lucru nu l-a impiedicat sa-si dezvolte capitalul uman de la 400 de angajati in 1989 la 1.300 de angajati in prezent. Dupa schimbarea Codului fiscal din 1990, sistemul de impozitare a fost redus in doua grupe: 30% si 50%. Totusi, sunt unele semne care indica marirea acestora dar, in nici un caz, pana la nivelul din 1970. In acel an, Astrid Lindgen, autoare de carti pentru copii, platea impozite de 102%, adica platea guvernului mai mult decat castiga.
“Mi-am construit companiile in jurul cercetarii riguroase, structurii si pozitionarii pe piata. Centrul gravitational al afacerii mele nu a fost sistemul fiscal”, declara Bennet.
Dan Rydberg, directorul unei facilitati, lauda flexibilitatea angajatilor sai. In fiecare joi, angajatii se intalnesc pentru a stabili cat vor munci saptamana viitoare. Volumul de munca se ajusteaza in functie de nivelul cererilor, dar si al materiilor prime existente. Uneori muncesc mai putin de 40 de ore saptamanal, iar alteori depasesc norma, fara a li se plati ore suplimentare. Generozitatea asistentei sociale din anii ”70 s-a mai diminuat deoarece continuarea pe aceeasi linie ar fi putut genera dificultati bugetare. Ca urmare, oamenii au devenit constienti ca statul le acorda o securitate sociala “neta”, dar ca bunastarea individuala este responsabilitatea fiecaruia.
Politicile utilizate de tarile nordice nu sunt in nici un caz asemanatoare. Suedia si Danemarca au politici de angajare complet diferite. Sistemul danez permite concedierea cu un preaviz foarte mic, pe cand procedura de concediere suedeza este extrem de fastidioasa. Dar, in general, concedierile sunt acceptate de sindicatele nordice ca fiind parti integrante dintr-un sistem aflat in continua schimbare. Majoritatea angajatilor, dar si reprezentantii lor, sunt constienti ca factorul uman va fi treptat inlocuit, cel putin partial, de cel tehnologic. Reducerea locurilor de munca este o consecinta logica.
Muncitorii au de cele mai multe ori sentimentul ca fac parte dintr-un intreg, ca au o contributie apreciata si pareri de care se tine cont. Acesta este elementul definitoriu al succesului nordic, si, din pacate pentru restul Europei, este un factor foarte greu de implementat. Este dificila generalizarea unei particularitati care defineste intangibilitatea performantelor nordice.