de Adela Naghiu
cum te târăsc după mine
ca pe-un animal bolnav
cum te mut în fiecare noapte
dintr-un trup în altul
cum îmi apăs pe tine carnea
singura care-mi poartă de grijă
și de sânge
și de limfă
și de toate umorile
firii celei zidite de tine
pe o rețea de tuburi
și valve
după chipul și asemănarea ta
Numai sufletului meu
i-a intrat în cap
că e nemuritor
și acum mă pune și pe mine
să mă comport frumos
să-i spăl cu părul meu
picioarele să-i cânt
din lăută să-i tai vițelul
cel gras să cred în ceva
să mă prefac când carnea
îmi întunecă mințile
– lasă-ți lumea ta uitată
și uitarea mai ține
însă foarte puțin