În domeniul delicat și fascinant al artelor spectacolului, România a pierdut – din motive inițial obiective, ce țineau de izolarea impusă de regimul politic de dinainte de 1989 – legătura cu plutonul lumii culturale occidentale, mai întâi prin dimensiunea tehnică, apoi prin cea a competenței și în final (inevitabil) prin cea a mentalității.
Constatăm însă în 2010 că grație derulării a unor programe europene de anvergură, cei care își exercită meseria în cadrul profesiunilor scenei, de exemplu, au șansa revenirii la statutul de Profesionist în accepțiunea contemporană a termenului. O astfel de inițiativă poartă titlul StudiOpera și este un proiect de formare profesională în domeniul instituțiilor de spectacol, proiectul cu cea mai mare finanțare europeană obținută de un teatru de operă, peste 4,3 milioane de euro și cea mai mare finanțare nerambursabilă obținută de un teatru din România din partea unui organism european.
În final, proiectulva conduce la crearea unei structuri specializate în cadrul Operei Naționale București, un Studio (studiOpera) similar Academiei Teatrului La Scala, ce va putea oferi instruire în domeniile specifice artelor spectacolului: artistic, tehnic și management cultural, beneficiari ai acestei noi structuri urmând a fi într-o primă etapă, alături de angajați ai Operei Naționale București, Universitatea Națională de Muzică București și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”. În plus, StudiOpera va avea o anvergură internațională și datorită platformei de comunicare create de Opera Europa, prestigioasă organizație care reunește peste 100 de instituții lirice și numără printre membrii săi atât Opera Națională București, cât și Academia Teatrului La Scala.
Proiectul studiOpera are în centru ideea de instruire profesională a artiștilor, a lucrătorilor și a managerilor completând un segment neacoperit de învățământul tradițional. Este vorba de cursuri orientate către noțiuni teoretice pentru înțelegerea specificului activității dintr-un teatru de operă, dar și de cursuri practice, care să le permită angajaților folosirea noilor tehnologii în activitatea de zi cu zi. O primă etapă a proiectului a constat în cercetarea la nivel național a sistemului profesionist în domeniul artelor instituțiilor de spectacol și a sistemului de formare în universitățile de profil. Partea a doua se referă la elaborarea propriu zisă a programului de instruire cu ajutorul specialiștilor Academiei Teatrului La Scala și ai firmei SVASTA Consult, care va cuprinde cursuri-pilot în domeniul artelor spectacolului, atât cursuri de măiestrie artistică susținute de mari personalități ale Teatrului La Scala din Milano și profesori în cadrul Academiei (canto, dirijat, regie, dans clasic și contemporan, acompaniament), cât și participări ale angajaților Operei Naționale București din domeniul scenografiei și meseriilor de scenă la spectacole de la Teatrul La Scala.
Proiectul studiOpera a fost deja prezentat la nivel european la conferința anuală a asociației internaționale Opera Europa de la Rotterdam din acest an, “OPERA fără frontiere” (la care au luat parte 188 de reprezentanți ai teatrelor de operă membre ale asociației din 24 de țări),de către Cătălin Ionescu Arbore, director general al Operei Naționale București, Anda Tăbăcaru Hogea, project manager studiOpera și Florence Plouchart-Cohn, project manager, din partea Academiei Teatrului la Scala, suscitând interesul participanților și generând chiar o propunere de continuare.
O inițiativă asemănătoare este în desfășurare în acest moment la Teatrul Național de Operetă Ion Dacian, domeniul general al dezvoltării resurselor umane fiind vizat și de proiectul ACCES, susținut de Radio România. Este evident că avem nevoie de așa ceva. Mai greu de spus este dacă lumea profesioniștilor artelor spectacolului din România va căpăta echilibru și prestanță în urma trecerii prin astfel de proiecte sau pentru a obține rezultate sesizable este nevoie de mai mult decât atât. Iar dintre cele ce lipsesc acum, ceea ce ar fi bine să insufle aceste cursuri ar fi poate chiar dorinta sinceră a preopinentilor de a îmbrăca hainele lipsite de strălucire dar pline de prestantă ale adevăratului profesionist. O specie pe cât de rară pe atât de căutată, nu doar în România.
Virgil Oprina (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziune din 1990 si este jurnalist free-lancer de televiziune si corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al Universitătii Nationale de Muzică are de asemenea si un master în muzicologie, fiind în prezent doctorand la aceeasi facultate. Scrie critică muzicală din 1995 adunând peste sute de articole publicate în reviste sau sectiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică si de realizator de documentare, reportaje si corespondente de televiziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană sau blues.