OLTEA ȘERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog și critic muzical, actualmente redactorul-șef al postului public Radio România Cultural, după ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semnează in continuare rubrici săptămânale in Ziarul de Duminică și Adevărul literar. Activitatea ei publicistică cuprinde peste 2.000 de articole apărute in presa scrisă, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni și programe de radio și numeroase emisiuni și apariții TV. Este semnatara traducerii și a articolelor privind compozitorii români pentru Larousse – Dicționar de mari muzicieni, și responsabilă cu secțiunea muzicală a Dicționarului enciclopedic. Este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului Național al Audiovizualului in 2002 și Premiul pentru Publicistică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România in 2006.
Ziarul de Duminică
SUNETUL MUZICII/ Români la Opera de Stat din Viena
Participarea la ultima convorbire cu publicul a directorului Operei de Stat din Viena, Ioan Holender, mi-a oferit ocazia să descopăr o atmosferă și un tip de relaționare intre public și managerul unei instituții de concert cu totul aparte.
Stăteam in penumbra parterului Operei din Viena
și ascultam discuția intensă intre spectatori și director pe cele
mai diverse teme conexe spectacolelor din acel spațiu și mă
intrebam in ce măsură un astfel de dialog, civilizat, dinamic și
benefic pentru ambele părți va putea avea loc vreodată in
orgoliosul și agresivul mediu (cultural)
românesc.
In acel timp am parcurs
programul lunilor aprilie și mai și aproape zilnic am descoperit in
distribuție cel puțin un nume al unui muzician provenind din
România, alături de cele ale starurilor absolute ale momentului,
precum Anna Netrebko, Nathalie Dessay, Elina Garanca – și lista ar
putea continua. In aproape două decenii petrecute la Viena la
conducerea Staatsoper, Ioan Holender a știut să aducă in ansamblul
prestigioasei scene zeci de muzicieni români, care fie au rămas,
fie au plecat mai departe, căutându-și desăvârșirea carierei pe
alte meleaguri. Dar, pentru toți, experiența Staatsoper a rămas un
reper al carierei.
L-am intâlnit pe Ioan Holender
in biroul său de la Operă, pe care il va părăsi in luna iunie,
pentru a-și continua activitatea in calitate de consilier al Operei
de la Tokio, al Operei din Budapesta și al Metropolitan Opera din
New York și pentru a conduce Festivalul Internațional “George
Enescu” de la București. Imi mărturisea atunci cu o oarecare
nostalgie in glas: “Prezența multor români aici a devenit normală.
Dacă la o audiție apărea un rezultat de egalitate, tendința de a
alege un român era mare.»
Am avut plăcerea să particip in
seara respectivă la un spectacol cu Boema de Puccini cu
soprana Tamar Iveri (foto 3) și tenorul Peter Becszala (provenind
din Polonia – foto 2) in rolurile principale și românca Anita
Hartig (foto 1) in rolul Musette. Anita Hartig este o actriță
excepțională și am văzut-o investind in rolul Musette un spirit și
o forță de seducție grefate pe o voce strălucitoare. Actul central,
cu o componentă vizuală de o coloristică fabuloasă, suprapunând
multiple planuri, reprezenta o adevărată probă de virtuozitate
scenografică și regizorală.
Am fost, ca și altădată,
fermecată de modul… perfect de a pune in valoare scriitura
orchestrală a celebrei Wiener Philharmoniker, diversitatea
nuanțelor orchestrale pucciniene fiind aproape palpabilă in
intepretarea muzicienilor vienezi, panoramând transparențe
incredibile.
In acest spațiu care poartă
numele Opera de Stat din Viena apar pe scenă in actuala stagiune 11
soliști români. Situația se va schimba sau nu după plecarea lui
Ioan Holender. Important este că ea a fost impusă, cântăreții
români fiind in acest moment considerați un element ce nu poate fi
contestat pe scenele lirice europene, dar inteligența și dorința de
a reuși a fiecăruia, combinată și cu multă șansă, vor fi cele care
vor hotări.
Deși a favorizat intrarea spre
lumea bună a operei multor cântăreți din România, Ioan Holender a
făcut-o, din fericire, luând ca fundamental criteriul valorii reale
și al potențialului de a evolua in viitor al celor
aleși.