Stăteam in penumbra parterului Operei din Viena și ascultam discuția intensă intre spectatori și director pe cele mai diverse teme conexe spectacolelor din acel spațiu și mă intrebam in ce măsură un astfel de dialog, civilizat, dinamic și benefic pentru ambele părți va putea avea loc vreodată in orgoliosul și agresivul mediu (cultural) românesc. In acel timp am parcurs programul lunilor aprilie și mai și aproape zilnic am descoperit in distribuție cel puțin un nume al unui muzician provenind din România, alături de cele ale starurilor absolute ale momentului, precum Anna Netrebko, Nathalie Dessay, Elina Garanca – și lista ar putea continua. In aproape două decenii petrecute la Viena la conducerea Staatsoper, Ioan Holender a știut să aducă in ansamblul prestigioasei scene zeci de muzicieni români, care fie au rămas, fie au plecat mai departe, căutându-și desăvârșirea carierei pe alte meleaguri. Dar, pentru toți, experiența Staatsoper a rămas un reper al carierei. L-am intâlnit pe Ioan Holender in biroul său de la Operă, pe care il va părăsi in luna iunie, pentru a-și continua activitatea in calitate de consilier al Operei de la Tokio, al Operei din Budapesta și al Metropolitan Opera din New York și pentru a conduce Festivalul Internațional “George Enescu” de la București. Imi mărturisea atunci cu o oarecare nostalgie in glas: “Prezența multor români aici a devenit normală. Dacă la o audiție apărea un rezultat de egalitate, tendința de a alege un român era mare.» Am avut plăcerea să particip in seara respectivă la un spectacol cu Boema de Puccini cu soprana Tamar Iveri (foto 3) și tenorul Peter Becszala (provenind din Polonia – foto 2) in rolurile principale și românca Anita Hartig (foto 1) in rolul Musette. Anita Hartig este o actriță excepțională și am văzut-o investind in rolul Musette un spirit și o forță de seducție grefate pe o voce strălucitoare. Actul central, cu o componentă vizuală de o coloristică fabuloasă, suprapunând multiple planuri, reprezenta o adevărată probă de virtuozitate scenografică și regizorală. Am fost, ca și altădată, fermecată de modul… perfect de a pune in valoare scriitura orchestrală a celebrei Wiener Philharmoniker, diversitatea nuanțelor orchestrale pucciniene fiind aproape palpabilă in intepretarea muzicienilor vienezi, panoramând transparențe incredibile. In acest spațiu care poartă numele Opera de Stat din Viena apar pe scenă in actuala stagiune 11 soliști români. Situația se va schimba sau nu după plecarea lui Ioan Holender. Important este că ea a fost impusă, cântăreții români fiind in acest moment considerați un element ce nu poate fi contestat pe scenele lirice europene, dar inteligența și dorința de a reuși a fiecăruia, combinată și cu multă șansă, vor fi cele care vor hotări. Deși a favorizat intrarea spre lumea bună a operei multor cântăreți din România, Ioan Holender a făcut-o, din fericire, luând ca fundamental criteriul valorii reale și al potențialului de a evolua in viitor al celor aleși.

OLTEA ȘERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog și critic muzical, actualmente redactorul-șef al postului public Radio România Cultural, după ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semnează in continuare rubrici săptămânale in Ziarul de Duminică și Adevărul literar. Activitatea ei publicistică cuprinde peste 2.000 de articole apărute in presa scrisă, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni și programe de radio și numeroase emisiuni și apariții TV. Este semnatara traducerii și a articolelor privind compozitorii români pentru Larousse – Dicționar de mari muzicieni, și responsabilă cu secțiunea muzicală a Dicționarului enciclopedic. Este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului Național al Audiovizualului in 2002 și Premiul pentru Publicistică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România in 2006.

Subiecte #Ioan Holender#Opera de Stat din Viena