Nu trece saptamana, uneori chiar zi, ca in ziarele spaniole sa nu apara cel putin o stire despre vreun raufacator roman.
Hoti, retele de proxeneti si prostituate si chiar asasini, imigranti ilegali prinsi muncind la negru, nimic nu lipseste din acest inventar nesecat. Luna trecuta, presa din Madrid scria cu satisfactie si repulsie ca autoritatile de acolo au expulzat mai intai o suta de romani aflati ilegal pe teritoriul spaniol, apoi, dupa cateva zile, inca o suta, returnati in baza unui acord de readmisie, incheiat cu Bucurestiul, pentru sedere ilegala, munca la negru, furturi, falsuri, talharie si prostitutie. N-ar fi o situatie singulara in raport cu ceea ce se intampla cu romanii in tarile din Vest, numai ca, fata de ziarele din alte tari europene, unde orice cautare a articolelor despre Romania are ca rezultat suficiente texte cu subiecte din economie, din sport sau din cultura, in periodice ca El Mundo sau El Pais predomina de departe stirile despre infractiuni comise de romanii saraci si salbatici aflati in Spania. Rar mai incape cate un eseu care incearca sa explice cititorilor cate ceva despre Romania, vazuta insa mereu ca o zona exotica si greu de inteles chiar pentru cine cunoaste Europa de Est. Ziarul El Mundo, de pilda, publica in luna mai un comentariu care prezenta astfel situatia Romaniei in ansamblul fostelor state comuniste: “Spre deosebire de aproape toate tarile din Est, care pana in 1989 au fost sateliti cenusii gravitand pe orbita soarelui moscovit muribund, Romania a fost un asteroid nebun care, fara a iesi niciodata din sistemul sovietic, s-a miscat imprevizibil sub una din cele mai represive tiranii din Europa orientala (cealalta a fost Albania) pe durata Razboiului Rece”.
Chiar si in articolele mai serioase, imaginea Romaniei ramane foarte incetosata, cu date sumare si schematice; acelasi cotidian afirma undeva ca orasul Timisoara, amintit acolo ca destinatie buna pentru investitorii spanioli, este cunoscut prin “revolta minerilor din 1989”. Totusi, in ultima vreme au aparut si o serie de articole care contrazic, cu mai multa sau mai putina convingere, aceasta perceptie sumbra si vaga, inlocuind-o cu una mai pragmatica. De unde Romania figura alaturi de Maroc sau Ucraina in orice enumerare a tarilor de origine a imigrantilor dispusi oricand sa faca, pe bani foarte putini, muncile necalificate pe care spaniolii le refuza, acum perspectiva pare sa se schimbe: prezenta unei companii spaniole in Romania e privita ca un privilegiu, iar romanii care muncesc legal in Spania sunt laudati pentru harnicie.Institutul cultural Cervantes a facut recent un studiu, prezentat de El Pais cu mandrie, despre studiul limbii spaniole in tarile din Europa Centrala si de Est, din care reiese ca in ultimii patru ani, numarul de ore de limba spaniola in invatamantul oficial si privat a crescut cu 158% in Romania, cu 86% in Polonia si cu 69% in Ungaria, ceea ce explica faptul ca unii din imigrantii romani stiu deja spaniola atunci cand ajung in Spania, deci se integreaza mai usor. Ideea a fost sustinuta si de ambasadorul pentru extinderea Uniunii Europene din Ministerul spaniol de Externe, Jorge Fuentes Villalonga, care a declarat recent ca imigrantul ideal in Spania este cel european, care poate fi asimilat usor si nu se deosebeste pe strada de spanioli.
Pana aici n-ar fi inca nimic: din cei 2 milioane de imigranti din Spania, aproape 80.000 sunt romani, iar tara iberica e o destinatie predilecta pentru muncitorii plecati din Romania cu contracte sezoniere sau permanente, al caror numar e asteptat sa creasca de la 6.000-7.000 in prezent la circa 9.000 in urmatorii ani. Costul foarte redus al fortei de munca romanesti si mobilitatea ei mai mare (pentru celebrul cules de capsune sau masline, ori pentru posturi de bucatari ori cameriste, unii patroni nu pot gasi lucratori spanioli, pentru ca putini sunt dispusi sa faca naveta pana la locul de munca respectiv) au devenit deja un cliseu inclusiv atunci cand e vorba de avantajele pe care companiile spaniole le cauta atunci cand vor sa-si extinda activitatea peste granita. Acum insa, lucrurile au inceput sa capete coerenta, iar ceea ce au fost inainte declaratii diplomatice ori incercarea marii cu degetul a devenit deja tendinta in toata legea, sustinuta de autoritatile de la Madrid: spanioli, investiti in Romania!
Un miliard de euro pana in 2005
Cand regele Juan Carlos a vizitat Romania, luna trecuta, au inceput sa se vehiculeze si cateva cifre. Spania, s-a spus, vrea sa ajunga de la schimburi comerciale de 558 milioane de euro cu Romania in 2002 la un miliard de euro in 2005. Pentru investitii n-a fost fixat nici un plafon concret, insa oficialii spanioli au declarat ca Romania va fi de acum inainte “prioritatea” spaniolilor in ceea ce priveste investitiile in Europa de Est, tinand cont ca in prezent, cu 150 de milioane de euro investite pe piata romaneasca, Spania este doar al noualea investitor strain dintre statele Uniunii Europene si al treisprezecelea in clasamentul general al investitorilor straini. Juan Costa, secretarul de stat in cadrul Ministerului Comertului si Turismului, a spus ca Spania este “ferm decisa” sa faca din Romania principalul sau partener comercial din tarile candidate la integrarea in UE, “la fel cum China a fost principalul partener comercial al Spaniei pentru zona de sud-est a Asiei”.
Deocamdata, in Romania functioneaza 530 de societati mixte, cu un capital de 250 milioane de dolari, orientate spre sectoarele agroalimentar, al industriei lemnului, al incaltamintei, al confectiilor, al industriei componentelor auto si al ingineriei. Pana acum, nu se poate spune ca spaniolii s-au ferit de Romania, dar nici ca s-au inghesuit. Acum vreo doi ani, El Mundo publica un reportaj oarecum invidios din Timisoara, despre numerosii oameni de afaceri italieni care au venit in Banat sa deschida fabrici de incaltaminte sau textile in lohn, oportunitate pierduta la vremea respectiva de spanioli.
Si, intr-adevar, initial a fost destul de greu de gasit vreo coerenta in comportamentul investitorilor spanioli pe piata de aici. In 1992, grupul Nubiola, producator de pigmenti industriali anorganici, a cumparat o fabrica la Doicesti, in judetul Dambovita; in 1999, compania Enaco a deschis un magazin cash&carry, urmat de un al doilea in 2001 la Pitesti; despre ambele investitii se mai vorbeste acum foarte putin. O oarecare preferinta se observa mai curand in functie de regiune, dat fiind ca o serie de firme au preferat sa se fixeze la Cluj. Acum doi ani, compania Sendra a deschis o fabrica de incaltaminte; tot in 2001, compania ACE Automobile a angajat 11 milioane de dolari pentru construirea unei fabrici de componente electrice auto pentru marci ca Volkswagen, Skoda si Audi; in fine, anul trecut, compania Danobat a infiintat impreuna cu societatea Napomar o firma producatoare de masini-unelte.
Cat priveste domeniul de activitate, privilegiate sunt deocamdata industria alimentara (investitiile grupurilor Campofrio si Coren in fabricile de mezeluri de la Tulcea – Tabco – respectiv Giurgiu – Carnig), industria lemnului (investitia companiei Fadesa in societatea Diana Forest din Bacau si a companiei Losan intr-o fabrica de furniruri de langa Brasov) si infrastructura energetica (grupul energetic Union Fenosa, unul din potentialii candidati la privatizarea sistemului de distributie a energieie electrice de la noi, a constituit impreuna cu Electrica societatea mixta Electrica Soluziona; o filiala a companiei Abengoa a facut parte din consortiul care va furniza Transelectrica fibra optica in valoare de 32 milioane de euro; firma Red Electrica a participat la pregatirea licitatiei pentru sistemul de tranzactionare al viitoarei burse romanesti de energie).
Investitii, dar daca banii sunt de la ei
O preferinta au insa investitorii spanioli, si aceea nu e legata de domeniul de activitate unde intra: e vorba de investitii la care cel putin o parte din finantare e asigurata din fonduri ale Uniunii Europene sau ale unor institutii financiare internationale. De aceea vorbea acelasi Juan Costa despre cat de importanta e perspectiva Romaniei de a adera la UE in 2007, ceea ce se traduce prin fonduri comunitare abundente, capabile sa finanteze proiecte la care pot participa firme private: Romania e al doilea recipient de fonduri comunitare din Europa de Est, dupa Polonia, cu aproape 700 de milioane de euro, al treilea mare client al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si a primit de la Banca Europeana de Investitii (BEI) credite de 200 milioane de euro. Asa se explica faptul ca in cel mai recent studiu realizat de Foro de las Infraestructuras y Servicios (Forumul pentru Infrastructura si Servicii), organism de promovare a investitiilor spaniole in strainatate in domeniul infrastructurii, se spune ca “prezenta companiilor spaniole pe listele scurte ale licitatiilor pentru proiecte cu finantare internationala este tot mai frecventa” si sunt amintite cateva din companiile care au castigat aici astfel de licitatii: Union Fenosa Soluziona, Abengoa si compania de constructii Inocsa (fonduri BEI), Red Electrica si compania de consultanta Idom (Phare), compania de consultanta Eptisa (ISPA). Aceasta din urma, de pilda, a castigat in toamna anului trecut doua proiecte in valoare de cinci milioane de euro pentru armonizarea infrastructurii romanesti cu standardele de mediu ale UE.
Nu trebuie uitat nici capitolul fondurilor de investitii. Fondul Ged Capital Development este actionarul principal al Fondului Roman Post-Privatizare, recipient al fondurilor BERD si Phare. Iar Cofides, Compania Espanola de Financiacion del Dessarrollo (Compania Spaniola de Finantare a Dezvoltarii), o companie cu capital mixt, public si privat, a finantat in Romania constructia fabricii de furniruri a Losan. Conform Cofides, fondul a finantat pana acum trei proiecte de investitii spaniole in industria lemnului din Romania, cu o valoare totala estimata de 87,6 milioane de euro, din care partea Cofides a fost de 21 milioane de euro. Printre actionarii Cofides se numara Institutul Spaniol de Comert Exterior (ICEX) si bancile Bilbao Vizcaya Argentaria si Santander Central Hispano.
Prin urmare, e posibil de anticipat ca in perioada urmatoare, companiile spaniole care vor intra pe piata romaneasca vor alege cu precadere proiectele sustinute cu alti bani decat ai lor. Un reprezentant al companiei Talgo, producatoare de material rulant, a declarat ca firma “studiaza si are deja un precontract cu Bucurestiul pentru modernizarea retelei feroviare”, dar ca “marea problema este lipsa banilor pentru plata proiectelor de asistenta tehnica si de dezvoltare tehnica a infrastructurii”.
Contati pe orgoliul lor
Dincolo de problema banilor, companiile spaniole se arata mai putin mofturoase fata de cele din alte tari occidentale in raporturile cu Romania: mai departe de chestiunea instabilitatii legislative, prea multe critici n-au, laudand in schimb costurile mici ale mainii de lucru, calificarea angajatilor romani si “avantajele afinitatilor culturale”. Si mai e ceva: orgoliul spaniol, care a inceput deja sa fie un factor foarte important in decizia unei companii de a investi in Romania. Dupa vizita la Bucuresti a regelui Spaniei, Ministerul Economiei de la Madrid a comunicat ca autoritatile romane “vor neaparat ca unul din operatorii de pe piata energetica, pe partea de distributie, de productie sau de comercializare a energieie electrice, sa fie spaniol”. Cine stie ca e dorit probabil ca vine; cine stie ca e dorit neaparat vine cu siguranta.
Punctul pe i il pune insa un jurnalist de la cotidianul Expansion, care interpreteaza entuziasmul Spaniei fata de Romania drept o incercare de recuperare a unor ocazii pierdute: “Faptul ca diplomatia spaniola a acordat Romaniei statutul de piata prioritara nu este o vorba in vant. Spania a pierdut trenul proceselor de privatizare si de liberalizare economica initiate de cele zece tari mai avansate in convergenta cu UE. Totusi, atat Romania, cat si Bulgaria, care se vor alatura clubului comunitar mai tarziu, pot oferi multe posibilitati de castig firmelor private spaniole”.
Din acest punct de vedere, companiile spaniole si Spania au tot interesul ca Romania sa fie realmente in stare sa adere la UE in 2007, ultima data teoretica avansata pana acum. Aceasta e explicatia pentru care acelasi Fuentes Villalonga, ambasadorul pentru extinderea UE, Jorge Fuentes Villalonga, a declarat sus si tare ca Romania va obtine in curand statutul de economie de piata functionala din partea UE. S-ar zice ca incurajarile din partea ambasadorului au chiar o tenta de solidaritate, ca de la o tara mai saraca a UE la una mai saraca din afara UE, in plus trecuta prin dificultati destul de mari inainte sa intre in acelasi club comunitar spre care aspira acum Romania: “Cand am intrat in UE, am facut reforme teribile: 75.000 de agricultori si-au pierdut locurile de munca si au fost reduse 600.000 de posturi in industria siderurgica, dar in cativa ani Spania s-a schimbat radical din punct de vedere politic, economic si social”, spune oficialul spaniol.
Acum, in afara infrastructurii si a distributiei de energie, cele mai mari asteptari din partea Romaniei fata de investitiile spaniole se refera la turism. Lanturile hoteliere Sol Melia, Riu si Barcelo sunt asteptate pe piata romaneasca si periodic apar stiri despre posibila lor implicare, fie prin cumpararea unor hoteluri, fie prin constructii de la zero.
Nu e vorba insa numai de ele. Intr-un interviu dat in februarie ziarului economic Cinco Dias, fostul ministru Dan Matei Agathon se referea dintr-o suflare la o multime de oportunitati pentru firmele spaniole, de la reintoarcerea pe piata romaneasca a companiei Telefonica pana la investitorii asteptati la Dracula Park si de la modernizarea unor cazinouri din statiunile montane pana la marele program de dezvoltare a turismului in Carpati, care ar urma sa inghita 300 de milioane de euro, pentru hoteluri, piste de schi, transport prin cablu si asa mai departe. Cu Dracula Park sau Telefonica e mai complicat; planul cu Carpatii s-ar putea sa-i atraga insa pe spanioli. Nu de alta, dar e cu cofinantare: Agathon a spus ca o parte din bani e posibil sa-i dea statul italian. crenguta.nicolae@zf.ro