În decembrie 2010, în Piața Palatului (a Revoluției) a fost dezvelită statuia ecvestră a Regelui Carol I, o lucrare a sculptorului Florin Codre. Cu trei ani înainte, Florin Codre a câștigat și concursul organizat pentru realizarea Monumentului Marii Uniri, ce urma să fie amplasat la Arad. Termenul de amplasare a acestei lucrări a fost depășit. Drept urmare, sculptorul a fost supus unui tir concentrat de acuze și de reproșuri. „Trăgători” erau atât structuri ale administrației statului cât și mass media. Monumentul, o lucrare de mari dimensiuni, din marmură, a fost realizat în China (nota bene: realizat în China, nu importat din China, așa cum peiorativ s-a spus, asociind lucrarea unei „chinezării”).
Sculptorul a încercat să explice situația: „După perfectarea contractului pentru Monumentul Marii Uniri de la Arad, toți miniștrii care s-au succedat la conducerea Ministerului Culturii mi-au impus semnarea unor Acte adiționale care prevedeau, fără excepție, un singur lucru: amânarea termenelor de plată. Astfel, din amânare în amânare, sumele pe care eram în drept să le încasez deveneau tot mai mici, asta deoarece contractul fusese încheiat în lei, iar eu aveam de efectuat plăți în valută pentru execuția lucrării. Am calculat că numai din diferența de curs am pierdut circa 25-30% din suma inițial prevăzută în contract. Pe de altă parte, întârzierile de plată îmi dublau sau chiar îmi triplau costurile în șantier. Drept urmare, suma prevăzută în contract s-a «contractat» într-atât încât am fost nevoit să-mi vând casa pentru a putea achita costurile șantierului, ale ambalării și transportului monumentului în țară.”
Mai gustate, însă, erau miștourile: un ziar local scria că lacul unde urmează să fie amplasat Monumentul Marii Uniri a fost populat cu crapi colorați (Koi), importați din China, de unde va fi importat și monumentul.
Alții spuneau/scriau că Monumentul nici măcar n-ar exista și că banii alocați pentru realizarea acestuia s-ar fi dus, cum se spune, „pe apa sâmbetei”.
Sculptorul a adus și a prezentat drept dovadă a existenței lucrării o serie de fotografii (foto 1) realizate în China, unde marmura era cioplită și șlefuită sub directa sa îndrumare.
S-a spus atunci, ironic, că, într-adevăr, banii nu s-au dus „pe apa sâmbetei”, ci pe achiziția unor fotografii lipsite de relevanță.
În fine, în pofida tuturor problemelor, dificultăților și obstacolelor întâmpinate, sculptorul Florin Codre a adus toate modulele monumentului în țară și a notificat Ministerul Culturii că lucrarea se află în custodia sa. Fotografiile pe care le publicăm sunt primele imagini ale elementelor care vor alcătui Monumentul Marii Uniri (aflate, repet, în România, în custodia artistului) care apar în presa din România (foto 2 – 6).
Sunt în total 12 „piese”, ce vor închipui o coloană împletită înaltă de peste 20 de metri și cântărind mai bine de 150 de tone. Adică Monumentul Marii Uniri.
„Acum, spune sculptorul, mingea este în terenul Primăriei Arad, care trebuie să facă toate pregătirile necesare, conform planurilor mele, pe care le are, pentru amplasarea lucrării.”
„Povestea” Monumentului Marii Uniri pare a fi ajuns la final. Dar…
Spunea Florin Codre anul trecut, într-un interviu acordat presei centrale: „Odiseea acestei lucrări mi-a arătat și încă îmi arată că noi, românii, suntem ca un soi de pulbere incapabilă să se coaguleze. Suntem ca un fel de ciment care nu se leagă, oricâtă apă și ce-i mai trebuie i-ai adăuga. Suntem ca un praf pe care alții se iscălesc cu degetul…”
Mie, afirmația asta îmi pare pe cât de tristă, pe atâta de adevărată.