Suplimente și anuare · 2019
Anuarul Energie - 2019
La momentul trimiterii acestui anuar în tipar, în noaptea de 18 februarie, ajuns la cea de-a opta ediție, situația OUG 114, documentul care a bulversat sectorul energetic prin amploarea măsurilor fiscale introduse, era sub semnul întrebării. Anunțată cu mare tam-tam ca o binefacere pentru consuma…
La momentul trimiterii acestui anuar în tipar, în noaptea de 18 februarie, ajuns la cea de-a opta ediție, situația OUG 114, documentul care a bulversat sectorul energetic prin amploarea măsurilor fiscale introduse, era sub semnul întrebării.
Anunțată cu mare tam-tam ca o binefacere pentru consumatorii români, chiar cei care au conceput OUG 114 încep să aibă dubii în urma semnalelor extrem de dure din piață.
Grija pentru votant înduioșează până la lacrimi, mai ales că vine din partea unui partid, social-democrat, aflat din nou la guvernare, care de-a lungul timpului și-a pus semnătura pe privatizări strategice, contracte directe de vânzare a energiei și alte tunuri.
În energie, piața este reglementată tot de stat, dar cumva și acest lucru este trecut cu vederea. Mereu e vina altuia. Memoria colectivă e scurtă, iar gratuitățile sunt pe placul mulțimii care nu știe că plătește cu vârf și îndesat pentru ele.
În timp ce OUG 114 era votată peste noapte, România ajungea să importe energie, la prețuri record, din Ucraina, Ungaria, Bulgaria și Serbia.
Unu din cinci becuri era aprins de energia vecinilor, situație nemaiîntâlnită pe plan local. Nu OUG 114 este responsabilă pentru această situație, ci toate guvernele care au făcut în așa fel încât România să rateze investiții de peste 7 mld. euro în producția de energie. Își mai amintește cineva de ele? Nu. Plătim toți pentru ratarea lor? Da!
Din cauza OUG 114 însă, companiile statului din energie pierdeau miliarde din capitalizare pe Bursă.
Centrala de la Rovinari, una dintre cele mai mari din țară, a retras un grup din funcțiune în această iarnă pentru că nu mai avea cărbuni. Niciodată nu s-a întâmplat așa ceva.
În lunile de la finalul anului 2018, România umplea buzunarele Gazprom importând tot mai multe gaze, pe măsură ce producția sa internă scădea. Conductele RADET au crăpat una după alta, sute de blocuri din capitală tremurând de frig. Primăria a avut grijă însă să monteze milioane de beculețe, spre delirul bucureștenilor care apoi aprindeau aragazul să se încălzească în blocurile comuniste.
În tot acest haos energetic, prima declarație de la Ministerul Energiei a fost următoarea:
„Președinția României va continua activitatea cu privire la propunerile legislative recente, anume Regulamentul privind Etichetarea Pneurilor, precum și Decizia de Adaptare a Eficienței Energetice în context Brexit”, au spus într-un comunicat reprezentanții instituției. Era clar, problemele țării deveniseră triviale, Uniunea Europeană însăși depinzând de know-how-ul României în situația stringentă a pneurilor.
Apoi, chiar ministrul energiei, Anton Anton, a spus că poate ar trebui eliminată una dintre taxele introduse prin OUG 114, cea de 2% pe cifra de afaceri, în cazul producătorilor de cărbuni. Desigur, acest lucru nu este posibil doar pentru producătorii de cărbuni. Așa că, domnul Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, partid care-și împarte guvernarea cu PSD, a venit cu o idee și mai bună: taxa să fie scoasă cu totul și i-a comunicat acest lucru și doamnei premier Viorica Dăncilă.
O întrebare se ridică totuși. Unde era domnul Tăriceanu când se scria această ordonanță? Oare îi plac la fel de mult motocicletele?
Apoi, în tot acest vacarm, a mai venit o idee, de data aceasta unică în lume: „Vrem să accesăm un program european prin care să introducem în România o idee care n-a mai fost introdusă în lumea asta – sau poate c-o fi fost făcută dar nu știu eu – și anume să acumulăm energie electrică în depozite de gaze. Adică, centrala de la Craiova o retehnologizăm, alături de centrala aia la 3 kilometri există un depozit, la Ghercești, iar în depozitul respectiv introducem gaze atunci când avem exces de energie electrică de la eoliene, pentru că noi, în România, nu avem niciun fel de sistem de acumulare a energiei electrice. În Europa sunt 345 de sisteme de acumulare hidro și noi n-avem niciunul în România. Austria mai construiește 5 acum”, a spus Anton Anton, citat de Agerpres.
Am râs toți, ce bine am râs, dar în timp ce ministrul a devenit viral pe Facebook, nimeni din energie nu este cu calculele făcute, nimeni nu a dat drumul la licitații, companiile de stat nu au bugetele aprobate. Nu se mișcă nimic în așteptarea noilor schimbări. La câtă treabă este de făcut, blocajul este criminal.
Simțiți liniștea de plumb din spatele declarațiilor? E ca atunci când stingi becul dintr-o cameră. Nu mai râde nimeni.
Cât de departe este acel moment?
Roxana Petrescu
senior editor Ziarul Financiar
Mai multe detalii puteți citi în Anuarul Energie – ediția 2019.
Edițiile print sunt valabile în limita stocului disponibil. În cazul în care stocul se epuizează va fi livrată ediția electronică.
Comandă anuarul mai jos la prețul de 200 de lei, TVA inclus