Anuarul Energie - ediția 2021

Să nu ne învețe pe noi nimeni nimic

    Editorial Roxana Petrescu
senior editor Ziarul Financiar    

“Am decis înființarea Comitetului de Coordonare pentru Activitatea Minieră, cu scopul de a analiza starea actuală a sectorului resurselor energetice minerale – cărbune și uraniu. O mină nu se închide când vrea unul sau altul, iar destinul unui sector vital pentru siguranța energetică nu se decide prin emisiuni TV. E timpul unor concluzii clare, trase de specialiști care își pot dovedi profesionalismul și care sunt capabili să își asume răspunderea pentru decizii. Transparența nu presupune timp petrecut în spațiul public, ci mai ales să iei decizii și să le fundamentezi just”, spunea pe Facebook, în 2016, Victor Grigorescu, pe atunci ministru al energiei.

Și marele Comitet cu bravii conducători s-au pus pe treabă.

Concluziile nu s-au lăsat așteptate și au fost zguduitoare. Toată munca asiduă a Comitelului s-a concretizat în două rapoarte, unul pe huilă, unul pe lignit, să nu fie cu supărare.

“Cea mai mare problemă identificată de membrii Comitetului pentru activitatea minieră este lipsa acută a investițiilor din ultimii 20 de ani, lipsa retehnologizării și modernizării metodelor de extracție.” Cine și-ar fi imaginat? Dar acum, acum că s-a scris negru pe alb, negru de cărbune pe puritatea albă a birocrației locale, parcă începea să se simtă schimbarea.

“După Revoluție, nivelul investițiilor în minerit a scăzut la 5% din valoarea celor de dinainte de 1989, iar după anul 2007, nu a mai fost demarată nicio investiție. Complexurile mecanizate asigură, potrivit specialiștilor din Comitet, o productivitate dublă față de metodele clasice de exploatare, folosite în mare parte dintre minele actuale”, se mai arată în raport. Aproape că îți venea să te freci la ochi. Adică roboții și mașinăriile sfredelesc mai bine cărbunii în subteran decât lopețile și târnăcoapele?

“Costurile de achiziționare ale unui astfel de complex mecanizat sunt evaluate la circa 11-12 milioane de euro.” Scump, de banii aștia se pot lua peste 1.100 de urși panda decorativi și tuturor ne plac urșii panda. Plus că ursul panda se vede, dărămite 1.100 de urși pufoși decorativi. Cine să vadă complexul mecanizat de sub pământ?

“Astfel, la nivelul anului 2015, 70% din costul de producție al cărbunelui a reprezentat cheltuiala cu <<munca vie>>, ceea ce înseamnă că extracția se face cu tehnologii vechi de mai bine de un sfert de secol.” Muncă vie? Ce ironie.

“Concluziile întâlnirii Comitetului pentru activități miniere sunt: rezerve de cărbune există, costul lor de explorare este foarte mare, iar principalul motiv care a condus la această situație este lipsa acută de investiții din ultimii 20 de ani.” Perfect!

Apoi, toate concluziile acestea s-au pus într-un material de sinteză, toată lumea s-a felicitat, like-urile pe Facebook au curs mii, iar pe document a început să se pună praful.

Anul acesta însă, prin februarie, minerii din Valea Jiului din nou ne-au amintit de ei.

“Suntem bătaia de joc a lor. (…) Nu ne-au mai mărit salariile de 10 ani. Vi se pare normal să lucrezi în fundul pământului și să iei 2.700 de lei, maxim”, spunea un miner, citat de Digi24.

“Să veniți să vedeți cum sunt băile la mină. Avem niște țevi și curge apa. E beton pe jos, e ca aici afară. Să nu vă zic ce frig e, că e un pic mai cald ca afară când nu bate vântul. Când sunt sparte geamurile e ca afară. Să ne dea o mărire de salariu să trăim și noi decent cât de cât și să facă ceva pentru copiii ăștia tineri. Să le dea un viitor și pentru ei. Peste tot, în Germania se deschid, în Polonia se deschid, numai noi trebuie să închidem tot”, spunea un alt miner la același post TV.

Germania a anunțat planul de a ieși din cărbune până în 2038, în multe mine de acolo roboții făcând treaba, nu oamenii. Polonia a anunțat că ponderea cărbunelui în producerea de energie va scădea de la 72% la 56% în 2030 și la 28% în 2040. Pe minerii din Valea Jiului nu i-a anunțat nimeni nimic, nici măcar că bravii conducări din marele Comitet nu s-au mai văzut de 5 ani de zile. Sunt șefi prin alte părți, unii chiar vedete TV.

Și culmea, la final de februarie, la puțin timp după ce Virgil Popescu, actualul ministru al energiei, reușise să găsească din nou o soluție pentru a-i liniști pe oamenii din Valea Jiului, la ZF Power Summit, conferința pe teme energetice a ZF, a venit cu un mesaj Frans Timmermans, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, cel care conduce de la cel mai înalt nivel realizarea și implementarea Green Deal.

”Ca nepot de mineri, trebuie să fiu brutal de sincer: nu există viitor în cărbune. Industria nu are viitor, dar oamenii care lucrează în industrie au viitor”, a spus Timmermans. Clar și răspicat.

În secunda doi, s-a activat toată armata de analiști, specialiști, membri de comitet, toți luând apărarea cărbunelui. Cum, domne? Cum să zică așa ceva?

Să nu ne învețe pe noi birocrații de la Bruxelles ce să facem cu cărbunii, pentru că noi știm cel mai bine. Avem studii și rapoate în acest sens? Avem.

Și mai avem ceva. Avem cruci. Avem peste 70 de cruci, acumulate din 2000 până în 2019, potrivit unui necrolog realizat de Agerpres. Oameni care și-au pierdut viața râcâind cu mâinile cărbunele ăla prost, așteptând blestematul ăla de robot până a căzut mina pe ei. Și lor li se adaugă zeci de oameni arși, intoxicați, spitalizați.

Așa că să nu ne învețe nimeni nimic, că știm noi mai bine.

Adevărul brutal nu are ce să caute într-o țară în care se minte de 30 de ani încoace.

Mai multe detalii puteți citi în Anuarul Energie – ediția 2020.

Edițiile print sunt valabile în limita stocului disponibil. În cazul în care stocul se epuizează va fi livrată ediția electronică.

Comandă anuarul mai jos la prețul de 200 de lei, TVA inclus.
 

Pentru abonamente ZF, vă rugăm contactați-ne la adresa de e-mail camelia.botea@m.ro.