Anuarul Energie - ediția 2022

Este ușor acum să arăți cu degetul la miopia Germaniei în materie de politică de ener­gie când țevile tancurilor rusești brăzdează Ucraina, dar sub pătura prosperității Germaniei, întemeiată pe gazul rusesc ieftin, am crescut toți. Pentru România, Germania este cel mai important partener comercial și nu de ieri, de azi, ci din 2006.

Desigur, voci s-au ridicat mereu împotriva planului german de a cumpăra și mai mult gaz rusesc, tot mai mult gaz rusesc, de a închide centrale nucleare fără niciun motiv, având în spate contracte ferme de achiziții cu rușii și un Nord Stream 2 în plină desfășurare. Fotografiile cu Merkel și Putin și șampanii des­chise sunt ca o lovitură în stomac acum. Dependența Germaniei de gazul lui Putin ne vulnerabilizează pe toți, dar fără acest gaz, pe ter­men scurt, cea mai mare economei UE se sufocă. Și noi odată cu ea. Să nu ne amăgim.

Istoria e plină însă de miopii. Cine ar fi crezut vreodată că în 2022 strategia energetică a României, care de bine, de rău nu depinde semnificativ de nimeni, ar putea fi considerată acum un diamant față de ce a făcut Germania? Dar, pe de altă parte, cine ar fi crezut că în 2022 Rusia va reveni la gropi co­mune, execuții militare sau violuri, gazul cumpărat, mai ales de Ger­mania, fiind principala „muniție” financiară pe care rușii o mai au? În 2021, UE a adus din Rusia energie de 100 mld. euro. Circa 40% din tot gazul consumat de UE vin din Rusia, 25% din petrolul consumat de europeni vin din Rusia, 45% din cărbunele importat de UE vin din Rusia. Cu aceste cifre se alimentea­ză un război, iar aceste cifre nu vor scădea peste noapte.

Dar ce s-a schimbat peste noap­te este angajamentul UE în ceea ce privește planul de decarbonizare pentru anul 2050. Ceea ce înainte era pus sub semnul întrebării acum a devenit cursă contra cronometru, nu pentru aer curat, ci pentru a scăpa de Rusia și de o greșeală care nu mai trebuie repetată: depen­dența de un singur partener. Dar și aici demonii altor dependențe stau la pândă. Două treimi din toate parcurile solare care se montează în UE vin din China. Acum, energia solară are un profil de salvator, dez­voltatorii de proiecte spunând deja că prețurile s-au dublat în ultimul an dintr-un motiv cât se poate de simplu. Nimeni nu mai poate face față cererii.

La nivelul anului 2020, UE a im­portat panouri solare de 8 miliarde de euro, cu 250% mai mult față de nivelul din 2015. Desigur, cele 8 mi­liarde de euro par nesemnificative față de cele 100 de miliarde de euro de importuri energetice rusești, dar creșterea este galopantă. Mai departe, potrivit unui acord semnat de Comisia Europeană cu SUA, importurile de gaz natural liche­fiat ar urma să ajungă la circa 15 miliarde de metri cubi anul acesta. UE consumă circa 400 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. Și aici, pentru moment, ponderea gazului trimis de SUA pare mică, dar la nivelul anului 2030 achizițiile din SUA ar urma să ajungă la 50 de miliarde de metri cubi.

Ceea ce trăim însă trebuie să servească drept pavăză (cuvânt de origine poloneză) pe termen lung. Când dependența energetică de Rusia pare a se împărți acum între China și SUA, eforturile întregului bloc trebuie să se ducă spre diversificarea surselor cu orice preț și internalizarea cât mai mare a producției europene de compo­nente strategice. Enel a dat drumul în Sicilia la o investiție de 600 de milioane de euro pentru a deveni cel mai mare producător de module solare din Europa, scopul fiind de a lansa un lanț valoric fotovoltaic european cu potențial de scalare. Gazul azer trebuie să își găsească noi rute la nivel european, iar cel românesc, de pe uscat și din Marea Neagră, trebuie scos. Dar va mai dura ani, ani de energie scumpă care să ne amintească mereu și mereu o lecție. Energia, un dome­niu de care depindem toți, nu mai poate depinde niciodată de o singu­ră sursă.

Argument de Roxana Petrescu,
Senior-editor Ziarul Financiar
roxana.petrescu@zf.ro.

Mai multe detalii puteți citi în Anuarul Energie – ediția 2022.

Edițiile print sunt valabile în limita stocului disponibil. În cazul în care stocul se epuizează va fi livrată ediția electronică.

Comandă anuarul mai jos la prețul de 300 de lei, TVA inclus.
 

Edițiile print se livrează doar pe teritoriul României. În afara țării puteți comanda doar în format digital. Pentru abonamente ZF, vă rugăm contactați-ne la adresa de e-mail claudia.mirt@m.ro.