Supliment ZF - După Afaceri Premium - mai 2020

Mi-e dor să pot nu-mi mai fie dor de lume

Stau acasă de o lună și jumătate, cu mici și deloc frecvente escapade de-a dreptul exotice la supermarket și cu o singură incursiune în lumea mare și nu atât de pustie pe cât s-ar putea crede. Mai exact, am întrerupt programul obișnuit cu o singură zi de muncă la studio. În rest, patul și capeaua mi-au fost birou de atât de multă vreme încât am uitat cum se simțea scaunul de la birou. Adesea mi se părea incomod, acum însă cred că m-aș simți mai ceva ca într-un fotoliu de masaj. Poate doar e mintea care reconfigurează unele amintiri pentru că mi-e dor.

De fapt, mi-e dor de multe lucruri. De lucruri mici în principiu, precum hummusul de la restaurantul libanez de lângă birou. Sau chiar de restaurantul asiatic pe care de altfel nu l-am iubit niciodată. Ba din contră.

Mi-e dor de cafeaua pe care mi-o cumpăram în fiecare dimineața la pachet pentru la birou. Am verificat zilele trecute din nou și statusul e același. Cafeneaua e în continuare închisă. Nu visez să stau la o masă – înăuntru sau pe terasă – cu o prietenă, deși recunosc că nu sună rău deloc. Dar mi-e dor pur și simplu de cafeaua mea Large Brasil. Aș savura-o mergând agale și fără scop precis prin centrul Bucureștiului. Sună la fel de exotic acum ca un city break.

Ba chiar am luat în calcul să o savurez în timp ce parcurg pe jos cei 3,8 kilometri care mă despart de birou. Sau cei 4,1 kilometri, depinde de ruta pe care o aleg. Mi-e dor de mers pe jos. Și de birou mi-e dor. Nu de masa propriu-zisă, cât de oameni. De discuțiile obișnuite despre cărți, știri și vacanțe.

Mi-e dor și de vacanțe. Poate cel mai dor. Cred că aici, incertitudinea e cea care face cel mai mult rău. Nu știu și probabil nimeni nu știe când lucrurile vor reveni la normal. Vorba lui Ion Minulescu, „Că ne iubim – și-o știe lumea toată -, E-adevărat ; Dar cât ne vom iubi, Nici noi nu știm, Nici lumea nu va ști…Și nu va ști-o, poate, niciodată…”

Da, mi-e dor de multe lucruri, dar de lucruri mici. Nu visez la petreceri în club și ieșiri în grup. Nu încă cel puțin. As vrea doar să știu când lucrurile vor reveni la normal. Nu la noua normalitate, la cea veche. M-ar ajuta chiar și un termen îndepărtat – precum vara lui 2021, dar ferm.

Pentru că de fapt, mi-e dor să pot nu-mi mai fie dor de lume.

Cristina ROȘCA
Editor-șef După Afaceri Premium

Mai multe detalii puteți citi în cel mai nou număr din După Afaceri Premium.

Edițiile print sunt valabile în limita stocului disponibil. În cazul în care stocul se epuizează va fi livrată ediția electronică.

Comandă Suplimentul După Afaceri Premium mai jos la prețul de 50 de lei, TVA inclus.