Plimbări românești prin Viena: geniu, crime, război, mari finanțe
În data de 20 noiembrie, ora 11:00 și în 18 decembrie, ora 11:00, ICR Viena vă invită în fața intrării principale a Musikverein (Karlsplatz, foto 1). Uitați, pentru 2 ore, de shopping și priviți în jur când vă aflați în centrul Vienei, pe Ringstraße sau într-unul din târgurile de iarnă, cu o cană de vin fiert în mână. S-ar putea să aveți supriza de a vă afla în mijlocul “Vienei românești”.
Mergând la pas prin oraș, sunteți poftiți să descoperiți fragmente dintr-o istorie puțin cunoscută a Vienei. Una în care un român conduce Opera de Stat din Viena. Una în care voci din România sunt adulate pe marile scene lirice ale orașului. Una în care se vădește că “mari austrieci”, cum ar fi Erwin Ringel (exploratorul sufletului austriac) au origini românești și că vechea Bancă Națională a Austriei nu s-a sfiit în vremuri de criză să includă în înaltul ei consiliu directoral un un român. Una în care putem călca prin Viena pe urmele lui Eminescu, Slavici, Blaga sau Maiorescu. Nu doar impunătoarele fațade se vor afla află în centrul atenției, ci, mai ales, locatarii din spatele acestora și poveștile lor. Biografii intelectuale și fragmente de istorie urbană aproape îngropate în uitare ce completează portretul Vienei dintr-o altă lumină. Orașul rămâne oricum fascinant, dar poate că de acum ne va fi și puțin mai drag.
Recviem cu Motoko Hirayama și Răzvan Mazilu
Teatrul Național “Radu Stanca” Sibiu continuă seria spectacolelor invitate în cadrul stagiunii 2011 – 2012 printr-un eveniment caritabil ce va avea loc miercuri, 30 noiembrie, ora 19:00. Evenimentul îi va reuni pe dansatorii Motoko Hirayama (Japonia, foto 2) și Răzvan Mazilu (România, foto 3) ce vor urca pe scena teatrului pentru a prezenta spectacolul “Requiem. Nu știi nimic despre mine”.
“Requiem. Nu știi nimic despre mine” este un spectacol de dans contemporan ce aduce la rampă povestea întâlnirii dintre doi dansatori care ajung să se descopere unul pe celălalt. “Requiem”, partitură muzicală semnată de Karl Jenkins, vorbește despre moarte, dar și despre puterea de a renaște. Spectacolul creează, în ultimă instanță, o punte între două lumi unice și complexe, fiecare cu propria istorie încărcată de momente de cumpănă, dar și de renașteri miraculoase.
Spectacolul va avea premiera mondială la București pe data de 25 noiembrie și urmează să fie prezentat, de asemenea, în Craiova, Sibiu, Cluj Napoca și Timișoara. Toate fondurile obținute ca urmare a organizării spectacolelor vor fi direcționate către Fondul de Asistență pentru victimele dezastrului din Japonia.
Dagbok-ul lui Cărtărescu
Mircea Cărtărescu vizitează Suedia în perioada 16-20 noiembrie, cu ocazia publicării în limba suedeză a Jurnalului său dintre anii 1994 și 2003. Turneul cuprinde apariții pe scene literare din Stockholm, Göteborg și Malmö și este organizat de Institutul Cultural Român de la Stockholm, în colaborare cu editura Albert Bonniers Förlag și Scena Internațională a Scriitorilor.
Jurnalul, sub titlul său suedez Dagbok 1994-2003 (foto 4, trad. Inger Johansson), este al șaselea volum de Mircea Cărtărescu care apare în traducere suedeză, după Nostalgia (2002), Orbitor (2004, 2006, 2009) și antologia de poezie En lycklig dag i mitt liv (2008).
Cotidienele suedeze Dagens Nyheter, Expressen, Sydsvenskan, Kristianstadsbladet și Helsingborgs Dagbladet s-au grăbit să recenzeze Jurnalul încă din primele zile după apariție, impresia unanimă fiind una entuziastă. Astfel, scriitorul Malte Persson afirmă că rareori a citit “o descriere atât de bună a scrisului ca luptă cu propriul creier și propriile limitări”, în timp ce eseistul Crister Enander consideră că “avem de-a face cu literatură de mare calitate”. În aceiași termeni superlativi scrie și jurnalistul Thomas Kjellgren, care vede în Mircea Cărtărescu “unul dintre cei mai interesanți scriitori ai timpului nostru”, remarcând că “acei conaționali care l-au acuzat de egocentrism n-au înțeles că el este poate cel mai mare scriitor al țării lor”.
Captivi de Crăciun în test psihanalitic
Festivalul European de Film Psihanalitic de la Londra a inclus în programul de anul acesta filmul Captivi de Crăciun (foto 5) al tinerei regizoare Iulia Rugină. Aflat la a șasea ediție, festivalul este organizat de Institutul de Psihanaliză și îl are ca președintele onorific pe Bernardo Bertolucci, iar director este reputatul psihanalist Andrea Sabbadini.
Institutul Cultural Român din Londra a fost partener al festivalului, continuând colaborarea din 2009, când scenaristul Gabriel Pintilei a prezentat filmul Elevator.
În acest an, filmul Captivi de Crăciun a fost proiectat vineri, 4 noiembrie, la sediul BAFTA din Londra și a atras atenția unui public numeros, entuziast și foarte participativ. Discuția care a urmat proiecției a fost moderată de Laura Manu, regizoarea Iulia Rugină fiind acompaniată de psihanalista Helen Robinson Taylor.
Captivi de Crăciun (România, 2010, 38 min, distribuție: Mădălina Ghițescu, Ozana Oancea, Cristian Popa, Bogdan Dumitrache) spune povestea a patru personaje care nu se cunosc și care sunt nevoite să își petreacă Ajunul Crăciunului într-o gară mică de provincie, în așteptarea unui tren înzăpezit la mulți kilometri distanță. Pe măsură ce orele trec și trenul pare să nu mai vină, Mădălina, Cristi, Ozana și Alex împart unul cu celălalt absurdul, speranța, furia sau deznădejdea.
Lunaria continuă…
Organizatorii Radio România Cultural și Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” invită din nou publicul “în cea mai frumoasă sală bucureșteană”, recent destinată muzicii camerale – Aula Bibliotecii Centrale Universitare – bijuterie arhitectonică, simbol cultural, istoric și estetic românesc, cu prilejul unui proaspât panou al proiectului de educație muzicală LUNARIA.
Luni 21 noiembrie 2011, de la ora 19, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai tinerei generații de muzicieni – vibrafonistul Alexandru Anastasiu (foto 6), solist instrumentist al Orchestrei Naționale Radio, vă invită să descoperiți un instrument de percuție facinant.
În cadrul spectacolului “A story of the vibraphone” vor răsuna teme celebre create Eubie Black’s & Andy Razaf’s, Milt Jackson, Claudio Monteverdi, Johann Sebastian Bach, Leonard Bernstein, David Friedman, Alexandru Anastasiu, George Cardoso.
Neiertătoarele fantome ale trecutului
Ieri, 17 noiembrie, la ICR București, au avut loc discuțiile panel, vernisajul unei expoziții și proiecția de film așezate sub semnul titlului generic “Praga prin obiectivul poliției secrete”.
Prima discuție (“Viața într-un regim totalitar”) a avut-o ca moderator pe Oana-Valentina Suciu. Participanții Ana Blandiana (România), Pavel Seifter (Republica Cehă), Bretter Zoltan (Ungaria)au împărtășit publicului experiențele proprii, în care au fost “subiect” de interes pentru poliția secretă. Cum le-a influențat acest lucru viața, care erau metodele folosite de poliția secretă în Cehoslovacia, Ungaria sau România? Care sunt dilemele cu care ne confruntăm într-un regim totalitar?
Cel de-a două discuție (“Cum facem față trecutului”), moderator Adrian Cioflâncă i-a avut ca protagoniști pe Vojtěch Ripka (USTR, Republica Cehă), Dragoș Petrescu (CNSAS, România) și Clara Mareș (IICCMER, România). La mai bine de 20 de ani după căderea comunismului a apărut o nouă generație care nu are niciun fel de amintire personală despre regimul comunist. Trecutul nu foarte îndepărtat devine subiectul a diferite interpretări. Ce anume suntem predispuși să ne amintim și ce anume să uităm? Cum facem față trecutului și cât de relevant este acesta pentru realitatea socială și politică actuală? Vor încerca să răspundă la aceste întrebări specialiști din Cehia și România, membri ai unor instituții oficiale. La ora 18 a avut loc deschiderea oficială a expoziției “Praga prin obiectivul poliției secrete” (foto 7), urmată de proiecția filmului “Pouta” (Strânsoarea), regia Radim Špaček, cel mai bun film al anului 2010.
A fost Mihai Sebastian asasinat?
Teatrul Odeon în parteneriat cu Fundația Orient Expres anunță debutul unei serii de evenimente teatrale cu titlul “București strict secret”. Primul episod al seriei se referă la
“Misterul Sebastian” și va fi prezentat vineri 18 și luni, 28 noiembrie, ora 20.00, la Sala Studio. Spectacolul-document în regia lui Felix Alexa, are un scenariu semnat de Stelian Tănase, și se bucură de participarea lui Radu Beligan, a Rodicăi Mandache și a lui Marius Manole.
Premiera piesei “Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian a avut loc într-o clipă tragică a istoriei românești. Armata roșie se apropia… O trupă de teatru și-a luat riscuri enorme, adică pedeapsa cu închisoarea și deportarea în Transnistria, ca să joace o piesă de teatru excepțională. Secretul s-a păstrat, cu toate că serviciile speciale german și român au încercat să afle cine se ascunde pe afiș sub un nume fals. Autorul purta un stigmat în acele vremuri: era evreu. Al doilea act al acestei drame are loc un an mai târziu, când Mihail Sebastian (foto 8) este călcat de o mașină. A fost asasinat? Dacă da, de către cine? Cine are interes să ucidă un scriitor? Dacă ne gândim că Bucureștiul era ocupat de Armata Roșie și bolșevicii se pregăteau să preia puterea, poate avem un indiciu. Incomoda Mihail Sebastian pe cineva? Fusese implicat în lovitura de la 23 august? Dar dacă a fost pur și simplu un accident?
Scenariul spectacolului îmbină elemente de televiziune, mărturii, muzică, documente de epocă, și recreează prin flash-back-uri spiritul unei istorii secrete și zbuciumate a unui București uitat, dar pe care organizatorii îl doresc viu în memoria noastră.