După ce a angajat cheltuieli de aproape 800 mil. euro cu securizarea frontierelor, România se află în situația de a-și vedea amânată intrarea în spațiul Schengen pe considerente care țin mai puțin de pregătirea tehnică a acestui proces și mai mult de calculul politic al unor lideri occidentali. În mod cu totul de mirare, cel mai sever cenzor al aderării României la Schengen a devenit Franța, care, prin vocea președintelui Nicolas Sarkozy, ridică în fața Bucureștiului bariere ce sunt acum imposibil de trecut, după cum admite ministrul român al justiției, Cătălin Predoiu.
Vineri seara, la summitul NATO de la Lisabona, președintele Franței a făcut un gest care nu are nimic de a face cu diplomația. El a refuzat un dialog cu președintele român, Traian Băsescu, un gest taxat de presa din Franța drept “un refuz brutal” al unui dialog. Indiferent de justificările lui Sarkozy de după (“nu am refuzat să vorbesc cu el – cu Băsescu, n.n. – am vorbit de vreo 15 ori”), sau de subiectul discuției, camerele de luat vederi au înregistrat episodul în care președintele Franței îi întoarce spatele președintelui României.
Nu se poate, de asemenea, spune că impolitețea președintelui Franței nu are un corespondent pe măsură la București.
Înaintea campaniei electorale din 2004, mai precis în octombrie a acelui an, Băsescu l-a acuzat pe premierul Franței de atunci, Jean Pierre Raffarin, aflat în vizită la București însoțit de jumătate din guvernul de la Paris, că ar fi venit aici pentru a primi beneficiile de pe urma susținerii României în procesul integrării: “A venit să-și ia tainul!”.
În acea toamnă, delegația franceză semna la București contractul pentru construirea de către Vinci a tronsonului de autostradă Comarnic-Predeal (contract reziliat unilateral cu câteva luni în urmă de compania franceză) și contractul de privatizare a Distrigaz Sud cu Gas de France. În fapt, ce sugera Băsescu, doar candidat la președinție la acea vreme, era că procesul acesta al integrării are un cost, anume: vă susținem dacă ne dați ceva la schimb, un contract, o companie. Acesta a fost raționamentul integrării? Trebuie amintit că securizarea frontierelor României este realizată de EADS Deutschland GmbH, pentru sute de milioane de euro, dar Germania are o poziție perfect ambiguă față de integrarea României în Schengen.
Profesorul de științe politice Cristian Pârvulescu arătă că Sarkozy s-a lansat în politica mare criticând “invazia” romilor români în Franța (unul dintre reproșurile pe care Parisul face Bucureștiului), iar, pentru a câștiga un al doilea mandat în 2012, are nevoie să-și recupereze electoratul de dreapta și extrema dreaptă: “Pentru a câștiga voturile de la dreapta este nevoie de victime. România este o victimă, iar o victorie împotriva sa nici nu este greu de obținut”.
România, ca și Bulgaria, ar trebui să adere la spațiul Schengen la 27 martie viitor. Sarkozi spune: Nu! România nu are frontierele securizate și nu a eliminat corupția. Cu nici trei săptămâni în urmă, președintele Comisiei Europene, Manuale Durao Barroso, admisese că aderarea la Schengen nu are nimic de a face cu condiționalitățile Comisiei în privința Justiției (în cadrul așa-numitului Mecanism de Cooperare și Verificare – MCV), între care și reducerea corupției. Însă președintele francez pune o astfel de condiție înaintea aderării, anume sfârșitul procedurii de supraveghere în cadrul MCV înaintea aderării la Schengen. Ministrul român al justiției Cătălin Predoiu a admis, săptămâna trecută, că România este departe de realizarea obiectivelor impuse prin MCV. Cu alte cuvinte, dacă aceasta devine o condiție de aderare la Schengen, capitolul poate fi considerat închis multă vreme de aici înainte.
Deocamdată, cert este că România a cheltuit sute de milioane de euro pentru securizarea frontierelor sale, tocmai în scopul de a intra în spațiul Schengen. Procesul a început în timpul guvernului Năstase. În august 2004, printr-un document care este secret, guvernul român a încredințat companiei EADS Deutschland GmbH realizarea SISF (Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei), valoarea contractului fiind de 650 mil. euro. Mai apoi, acest contract a fost renegociat la 524 mil euro de guvernul PNL-PD. Potrivit lui Florin Șaghi, director al Departamentului Schengen din cadrul Ministerului de Interne, în 2009 contractul a fost renegociat – valoarea totală fiind de 440 mil. euro.
Alte 326 de milioane de euro vin de la UE prin așa-numita “Facilitate Schengen”. Plățile efectuate până în prezent pe “Facilitatea Schengen” pentru achiziția de echipamente sunt de 154 mil. euro, potrivit lui Șaghi.
Așadar, deși România cheltuie aproape 800 mil. euro pentru securizarea frontierelor, intrarea ei în Schengen depinde de calculul electoral și politic al lui Sarkozy, Angela Merkel sau al guvernului olandez, care este sprijinit de extrema dreaptă.