Dicționarele românești curente includ sub același cuvânt-titlu, tabletă, cel puțin trei cuvinte care au apărut în limba română în epoci diferite, venind din limbi diferite. Alături de cuvântul împrumutat din franceză (unde tablette este, la origine, un diminutiv al lui table “masă”), cu principalele sale două sensuri, cel din farmacie (“pastilă”) și cel din limbajul alimentației (de pildă, în sintagma tabletă de ciocolată), întâlnim și o extensie de sens românească, tableta ca gen jurnalistic sau literar (texte scurte și foarte expresive, în maniera celor scrise de Tudor Arghezi ori, în zilele noastre, de Mircea Dinescu). Prima atestare în Dicționarul de cuvinte recente a tabletei cu acest sens este târzie, din 1974 (“Volumul de poezii «Arena» (…) cu o tabletă prefață de Geo Bogza”, R.lit. 25 IV 74 p. 2). Atât de seducător este genul acesta de jurnalism-literatură încât a produs chiar o specializare scriitoricească, reprezentată de tabletist (“În ultimii ani [Tudor Octavian] și-a câștigat reputația și existența ca pamfletar și tabletist la Pro Sport, la Național, la Academia Cațavencu.”, Obs.cult. 30 III 04 și, pentru o listă mai cuprinzătoare: “(P)amfletari și tabletiști care s-au impus în atenția publică (Mircea Dinescu, C.T. Popescu, Mircea Mihăieș, Alex Ștefănescu, Ioan Groșan, Tudor Octavian).”, Monitorul de Suceava 8 I 10).
După mijlocul anilor ’90, când în țara noastră a explodat televiziunea, tableta pare a nu mai denumi exclusiv un text scris, extinzându-se și asupra materialelor parodice difuzate în scurte episoade televizate: “Pentru Pro TV, anul 1997-1998 a marcat o perioadă în care nici un politician nu scăpa din vizorul echipei de la «Chestiunea zilei», condusă de Florin Călinescu, așa cum foarte puțini erau telespectatorii care pierdeau vreun episod al celebrei tablete zilnice.” (Z.fin. 28 XI 05).
Gadgeturile numite tablete, despre care oamenii de rând au început să audă cu mai puțin de 10 ani în urmă, sunt, în toate limbile (fr. tablette, sp. tableta, it. tavoletta etc.), calcuri după englezescul tablet, la origine (sec. XIII), cuvânt împrumutat din franceză pentru a denumi “tablele (lui Moise)”, apoi “tăblița de scris”, apoi (pe la 1600) “pilula” și, spre 1900, “blocul de foi de hârtie”. Prima tabletă grafică operațională (graphics tablet), planșa electronică pe care se poate desena cu un creion special, imaginea apărând pe un monitor (și, mult mai târziu, pe placa însăși), datează din 1964. Folosită multă vreme exclusiv de arhitecți și graficieni, tableta grafică a ajuns în zilele noastre un banal cadou de Crăciun făcut preșcolarilor (“O tabletă grafică pentru copiii deștepți”, Chip 26 VIII 10).
Tableta PC (engl. tablet personal computer sau, mai scurt, tablet PC), în care, evident, “PC” se citește ca în engleză, este o sintagmă lansată la începutul mileniului trei de Microsoft pentru a denumi un concept inovator: un computer personal portabil, echipat cu ecran tactil (touchscreen), care încape în buzunar. În 2002, deja, “o mână de producători mari de computere au participat la lansarea cu tam-tam a primelor Tablet PC-uri la New York. În esență, este vorba de computere portabile capabile să recunoască scrisul de mână aplicat pe ecranul acestora, dar care pot lucra și ca niște laptopuri obișnuite” (Z.fin. 17 XI 03). Spre sfârșitul deceniului, presa titra: “Războiul tablet PC-urilor. Microsoft versus Apple” (Ev.z. 8 I 10 p. 10). Iar acum, la începutul deceniului al doilea, tortul pare a fi fost deja împărțit: la cel mai mare târg de produse electronice, care se desfășoară la Las Vegas în ianuarie, “au fost lansate peste 80 de tablet PC-uri, însă analiștii spun că niciunul nu poate fi considerat un rival pentru Apple iPad, nici măcar tableta Xoom a celor de la Motorola, votată cel mai bun gadget. De menționat este că majoritatea tabletelor rulează sistemul de operare Android de la Google și doar câteva vin cu Windows 7” (Capital 10 I 11). Iar prețurile s-au democratizat: “Citește ziarele și uită-te la filme pe tableta de 99 de euro” (Libertatea 18 XII 10).
Cuvintele cheie ale poveștii tabletelor par a fi: “sistem de operare” și “android”. Cât despre oameni – să aibă parale și să le cumpere.
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Cuvinte cheie: tabletă, tabletist, tabletă grafică, tablet PC
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.