Picasso rămâne regele vânzărilor, cea mai atractivă și mai comercială valoare a momentului în materie de pictură. Pe 8 februarie, la Sotheby’s Londra a fost expus tabloul “Lectura” (foto 2), o pânză datând din 1932 și reprezentând-o pe muza artistului, Marie-Thérese Walter. Lucrarea nu a fost niciodată prezentată publicului și provenea dintr-o colecție privată americană. Cumpărată în 1996 de către fostul ei proprietar, pânza nu a ieșit din SUA până în momentul de față. Estimarea preliminară a fost între 18 și 21 milioane de euro.
Compoziția este în mare măsură asemănătoare cu cea din “Visul” (datând tot din 1932 și expusă pentru prima dată, alături de “Lectura”, la marea expoziție retrospectivă Picasso din 1932, la galeria Georges Petit și la Kunsthaus din Zurich), pânză cumpărată în 1997, de la Christie’s, de către Steve Wynn – “Casino Man”, celebrul antreprenor american.
Steve a făcut o înțelegere privată pentru vinderea ulterioară a picturii, la suma năucitoare de 139 de milioane de dolari, care ar fi trebuit să constituie recordul absolut pentru o pânză a maestrului. Între timp, milionarul a găurit accidental pânza cu cotul (sic!) și a rămas cu ea în brațe. Așa încât cea mai scumpă pânză vândută până în prezent la o licitație a rămas “Nu au plateau de sculpteur”, semnată tot de Picasso și vândută anul trecut pentru 83 de milioane de euro.
În seara de 8 februarie, “Lectura” a căzut sub ciocan pentru suma de aproximativ 30 de milioane de euro. După o perioadă de suferință de aproape doi ani, piața de artă pare, datorită acestei vânzări, dar și a celor pe care vi li vom prezenta, că își revine definitiv.
“Dacă estimarea unui tablou este foarte rațională”, explică Thomas Bompard, expert și director al departamentului de artă impresionistă și modernă de la Sotheby’s, “marketingul desfășurat în jurul lui îi permite reinventarea”. Tabloul “Lectura” a fost plimbat, înainte de marea licitație, prin marile capitale artistice și a beneficiat de un uriaș tamtam mediatic. Așa încât “stindardul vânzărilor și al casei Sotheby’s”, “tabloul perioadei”, a fost achiziționat cu aproape 10 milioane de euro în plus față de de prețul estimat. O explicație, credem, utilă. Sotheby’s reține 25% din prețul de adjudecare la loturile până în 25.000 de lire sterline, 20% pentru loturile vândute între 25.000 și 500.000 de lire sterline și 12% pentru lucrările care depășesc această din urmă sumă. Ținând seama de prețul de achiziție, “Lectura” a adus casei de licitații suma de 2,7 milioane de lire sterline, adică 3,2 milioane de euro. Să tot citești!
Tot la Sotehby’s, trei zile mai târziu, o altă licitație-bombă, învăluită într-o groasă pânză de ceață. Vânzările au avut loc sub titlul “Looking Closely: A Private Collection” (“Privind de-aproape: o colecție privată”) și au dezvăluit 40 de loturi. Se pare că unii dintre colecționarii care au dat năvală (mai precis apropiații casei) știau că misteriosul nume aflat îndărătul colecției private era cel al lui George Kostalitz, om de afaceri din Europa de Est, care a făcut avere vânzând produse electronice japoneze pe piața americană.
Piesa-vedetă a evenimentului celebra întâlnirea dintre doi giganți ai picturii contemporane: Lucian Freud (o vreme, cel mai scump artist în viață din Europa) și Francis Bacon. Cel de-al doilea a realizat portretul celui dintâi într-un tablou triptic, estimat între 8,3 milioane și 10,6 milioane de euro. În seara de 11 februarie, licitatorii s-au bătut pentru pânza irlandezului, care, în final, a fost adjudecată pentru 23 de milioane de euro (foto 3). O creștere mai mare chiar decât în cazul “Lecturii” lui Picasso. În aceeași seară, un nou record: cea mai scumpă operă suprarealisă vândută vreodată. E vorba despre un “Portret al lui Paul Eluard” (foto 4), semnat de Salvador Dali și datând din 1929, care a atins suma de 15,99 milioane de euro. Soteheby’s a strâns, în urma lichidării colecției Kostalitz, 110 milioane de euro.
Între timp, la Christie’s, se ofereau 5.585.159 de euro pentru pânza “L’Aimant” (foto 1), reprezentând corpul unei femei goale aflate în fața unei perdele stacojii și a unei mări azurii. O pânză nu tocmai iconică a lui René Magritte, dar care certifică interesul în creștere pentru pictura suprarealistă Și, în general, pentru pictura modernă. Să fi rămas criza noastră cea de toate zilele doar un vis urât?