Dupa ce au luat premii in liceu la olimpiadele internationale sau, ca studenti, au promis ca o sa se intoarca in Romania dupa ce isi termina bursa in strainatate, modul cum isi organizeaza cariera tinerii pana in 30 de ani face obiectul unor clisee de evolutie sociala destul de raspandite.
Ce poate sa faca un june roman care termina liceul sau facultatea? A) e inghitit de sectorul bugetar; B) ramane luni intregi somer, umbland de la un targ de joburi la altul; C) isi ia slujbe temporare sau isi deschide mici afaceri fara cine stie ce viitor, pe care le va parasi ulterior in favoarea angajarii la o companie “serioasa”; D) are suficienti bani si suficienta sustinere din familie si din partea relatiilor acesteia incat sa-si poata pune pe picioare o afacere solida si rentabila; E) intra in politica, ceea ce poate fi un caz particular al variantei precedente; F) emigreaza si apoi e descoperit de presa din tara dupa ani si ani de zile in care a reusit sa se remarce prin talent artistic, stiintific sau pur si simplu de a face bani; G) isi construieste pas cu pas, din timpul studentiei, o cariera in lumea “gulerelor albe”, fie ca e vorba de banci, asigurari, publicitate, relatii publice sau poate companii de brokeraj. Mai sunt si alte variante? Fireste, dar atat de puternica e forta cliseului, incat cazurile respective par a fi doar niste exceptii nereprezentative pentru soarta generatiei, vrednice de amintit mai mult prin ciudatenia lor.
Oricum ai nostri vandusera flota
La doar 29 de ani, o romanca este una dintre extrem de putinele femei capitan de vas din marina comerciala suedeza. Fascinatia de a colinda marile si oceanele a prins-o pe cand lucra intr-o cafenea pe un feribot. N-a mai stat o clipa pe ganduri si s-a inscris la o universitate, la stiinta navigatiei, fiind prima emigranta care a urmat sectia cu pricina. Ucenicia in marinarie nu i-a fost insa deloc usoara. Acum comanda un vas comercial de mare tonaj si e pe undeva prin Atlantic. Mai are insa un vis pe care si l-ar vrea implinit cu orice pret: acela de a comanda o nava de pasageri.
Luminita Lujerdean a parasit Romania in decembrie 1995, stabilindu-se la Trelleborg, unul dintre cele mai importante porturi din Suedia. Cu 42 de legaturi zilnice, orasul este un imens “pod continental” ce uneste Scandinavia de restul Europei. Nu-i de mirare ca primul sau loc de munca a fost intr-o cafenea de pe un feribot care lega Suedia de Germania. Cu toate ca nu a castigat prea mult, Luminita a ramas fascinata de viata pe vas.
“Mi-a placut atat de tare, incat am hotarat sa merg mai departe cu viata asta. Asa ca m-am interesat, am fost mult in cabina de comanda si am pus tot felul de intrebari. Pana la urma mi-am spus: Asta e, ma duc la scoala sa invat sa navighez”, povesteste ea.
Una din cinci
In 1999 s-a inscris la cursurile de stiinta navigatiei de la Universitatea Tehnica Chalmers. Pana la ea, nici o emigranta nu mai fusese inscrisa la aceasta sectie. Desi a fost o concurenta stransa – 263 de persoane pe 30 de locuri, a trecut examenul si-a devenit una dintre cele cinci femei “novice”.
Universitatea Tehnica Chalmers a fost infiintata in 1829, la Goteborg. La deschidere, avea zece studenti si trei profesori. Cu timpul s-a dezvoltat, iar in 1836 a fost incorporata in sistemul educational national al Suediei. Pe 1 iulie 1994, Chalmers a incetat sa fie o institutie de stat, devenind fundatie indepedenta. Anual, acolo isi iau licenta peste 8.000 de persoane.
“La inceput, eram total nebagata in seama, dar toata clasa era mizerabila, deci nu era o chestie impotriva mea. Am fost nevoita sa raman repetenta un an pentru a schimba clasa. Nu faceam fata presiunilor psihice si intrebarilor de genul: Da’ tu ce cauti aici?”, marturiseste Luminita.
Singura femeie pe vas
A invatat tot ce tine de navigatie, de la securitatea navei pana la reguli de astronomie. In paralel, a facut practica din primul an de studii.
“De la inceput, ni se repartizeaza cate un vas sau doua pe o perioada de trei luni, pe care suntem singurii elevi. Avem un instructor care se ocupa de noi din prima si pana in ultima zi. Eu am ajuns pe vaporul Atlantic Compass. A fost foarte interesanta prima zi si am fost si emotionata putin. Plecam la New York. Am facut o saptamana peste Ocean, timp in care n-am vazut nici macar un pescarus, dar mi s-a parut haios”.
Construita in 1984, “Atlantic Compass”, pe care Luminita a facut primul drum in calitate de studenta, este una din numeroasele nave de transport ale consortiului “Atlantic Container Line” (ACL), fondat in 1967 si care opereaza intre Europa si America de Nord. “Atlantic Compass” atinge o viteza de 18 noduri si traverseaza Atlanticul in 7-8 zile. In cala poate adaposti 1000 de automobile si containere.
Rugina si franghii
De la aceasta prima calatorie, a facut zeci de drumuri pe mare. A comandat nave lungi de sute de metri si cu o capacitate de zeci de mii de tone. “Daca esti capitan, nu ai parte de prea multa munca fizica. Cineva chiar spunea ca cel mai mare efort pe care trebuie il faci este sa-ti duci cana de cafea la gura. Ne mai numim si ‘privitori profesionisti pe fereastra’. Cu salariu”, zambeste Luminita.
Cat despre faptul ca in echipaj nu exista femei, i se pare nemaipomenit. “Unde sunt femei e tot timpul barfa si cearta. Asa e mult mai bine”, spune ea. Este la fel de fascinata de meseria pe care si-a ales-o, ca acum cinci ani. Si tot ce isi doreste e sa ajunga la carma unui vas de pasageri.
In prima zi pe “Atlantic Compass”, Luminita a fost pusa la munca de jos: “Am batut rugina pana mi-au tremurat mainile, dupa care am vopsit. Am fost socata prima data, ca nu ma asteptam sa fac treaba asta si nici nu i-am vazut rostul. Totusi, m-a invatat sa vad cu alti ochi unde si ce e defect, cat dureaza o lucrare etc. Trebuie sa stiu toate astea, avand in vedere ca eu sunt cea care dau de munca la altii”.
Tot atunci a invatat ca, in marina suedeza, femeile nu sunt tratate preferential: “Ba, uneori, din contra. Intotdeauna se gasesc caposi care vor sa-ti demonstreze ca nu esti buna de nimic si atunci te pun la chestii stupide. De exemplu, un instructor m-a trezit la ora 3 noaptea si m-a pus sa ridic o franghie care avea 200 de kilograme”.
“Ba se poate face ceva in Romania!”
Este parerea lui Sebastian (24 de ani), un student intreprinzator care, impreuna cu fratele sau mai mare, Razvan (26 de ani), a infiintat in urma cu doi ani o firma de web design (proiectare a paginilor de Internet). Dupa colaborari cu mai multe firme din Franta si Romania, firma lor, care se numeste Arxia (www.arxia.ro sau www.arxia.com) se va extinde. Saptamana viitoare, cei doi vor sa faca primele angajari si, in curand, sa mute sediul firmei, din subsolul casei bunicilor, intr-o zona centrala.
Fratii Sebastian si Razvan Florian au pus impreuna pe picioare o afacere – sunt web designeri, adica proiecteaza site-uri de Internet. Sebastian este student in ultimul an la Management, la Universitatea “Bogdan Voda”. Razvan a terminat anul acesta doctoratul in Fizica si are rezultate bune in domeniul cercetarii.
Cum au inceput? In 1996, Razvan s-a ocupat de inscriptionarea de materiale promotionale pe tricouri, pixuri si cani. Nu a mers. Atunci a avut alta idee: sa comercializeze baloane publicitare. Dupa un nou insucces, Razvan a plecat in Franta, cu o bursa de studii. Acolo a cunoscut un francez, impreuna cu care s-a hotarat sa infiinteze o firma de web design romano-franceza. Insa, din cauza legislatiei, nu a fost posibil, baietii infiintand doua firme: una in Romania si alta in Franta. Si colaboreaza, pe baza de parteneriat si contracte.
Mai mult in strainatate
“Noi avem noroc ca in Romania inca se poate intra pe piata usor, pentru ca oferta de servicii e slaba. In plus, la noi inca poti porni o afacere cu bani putini. Dincolo, daca nu ai bani de publicitate si de birouri intr-o zona centrala, nu te ia nimeni in serios”, spune Sebastian. In cei doi ani de cand functioneaza, Arxia a realizat mai multe pagini web straine (www.music-finder.net, www.sunsetmolecular.com sau www.payetclimax.fr) dar si romanesti (printre care www.ad-astra.ro, www.anuntultau.ro sau www.clujinfo.ro).
Asa au venit si primele satisfactii: doua dintre siturile realizate de Arxia, www.AnuntulTau.ro si www.ad-astra.ro au fost selectate in topul celor mai bune situri romanesti, in “Ghid Web 2003”, carte aparuta la editura Humanitas.
Principala sursa de venit sunt, deocamdata, contractele cu francezii. La inceput, au colaborat cu o singura firma, acum lucreaza permanent cu trei. Una dintre cele mai importante lucrari “externe” a fost pentru o federatie franceza care se ocupa de energie. La adresa www.fg3e.fr, clujenii au creat un site complex, o platforma “business to business”, unde se inscriu firmele care comercializeaza piese sau servicii legate de autoturisme, cu preturile aferente. In acest fel, producatorul poate alege variantele de constructie cele mai ieftine.
10.000 de euro intr-un an
In 2002, cifra de afaceri a firmei lor a fost de 10.000 de euro, dar anul acesta ei spera sa o dubleze. Sebastian si Razvan spun ca foarte curand vor sa mai faca trei angajari, pentru ca au nevoie de o echipa multidisciplinara, in care unul sa stie programare, altul design, in asa fel incat sa acopere toate cerintele pietei. Deocamdata, ei isi impart frateste treburile in firma: Razvan, fiind mai mare, reprezinta firma in relatia cu partenerii, iar Sebastian face restul.
Cei doi mai vor sa-si cumpere inca trei calculatoare si sa se mute, din subsolul casei bunicilor – unde functioneaza acum – intr-un spatiu din centru. “Vrem sa scoatem pe piata produse noi, din initiativa noastra, nu la comanda. De exemplu, jocuri pentru site-uri”, explica Sebastian.
Fratii Florian au pornit cu bani putini si, de multe ori, s-au lovit de obstacole. Dar au de partea lor tineretea si faptul ca nu se complac in simpli angajati ai altora. Cunoscute in intreaga lume si folosite zilnic de milioane de utilizatori, portaluri de Internet precum Yahoo! sau Hotmail au fost proiectate tot de “tineri necunoscuti” si cumparate, apoi, de organizatii mai mari, pe bani buni. Nu se stie niciodata, asadar, ce va urma – totul e sa incerci, conchid cei doi frati.