Îmi zăbovești, iubire zveltă, cerul.
Din zborul rar al stelelor, din nou
în întâlniri de galaxii mă-ntunec
deasupra unui rotitor platou.
Din chipul tău aș vrea să-mi scutur chipul.
Dar împietresc și iar tresar spre stele –
și iar mă-nclină între două zbateri
tangajul veșnic al iubirii mele.