Răzvan Voiculescu e un nume foarte cunoscut în fotografia
românească. A publicat până acum câteva admirabile albume de
fotografii, pe teme diverse, fie peisaje – de fapt portretul unei
regiuni pe care prea puțini dintre cei care susțin că o știu o
cunosc cu adevărat -, fie portretele unor oameni, chipuri care
aveau ceva de spus chiar și atunci când erau imobile. Despre
aproape toate, Ziarul de Duminică a informat prin diverse
modalități, la vremea lor.
Răzvan Voiculescu a plecat din România la finele deceniului opt, a
absolvit Institutul de Arte Plastice din Copenhaga, s-a specializat
în graphic design și fotografie la Colegiul de Arte Vizuale din New
York, a avut exploziții personale de fotografie la Copenhaga,
Goteborg, Paris. Revenit în țară, a publicat albumele de care
aminteam, aproape fiecare însoțit de un scurtmetraj
multimedia.
Acum, Răzvan Voiculescu pregătește un nou eveniment –
lansarea unui album de fotografie intitulat “Țara Lăpușului.
Destine încrustate”. Este primul album color dedicat subiectului și
care se vrea o prezentare complet necosmetizată a unei zone
cunoscute din România.
Departe de autenticul de muzeu, albumul lui Răzvan Voiculescu
recuperează un topos românesc sufocat de clișee și-i redă
frumusețea, care vine tocmai din adunarea acestor ipostaze hibride
ale tradiției, brăzdate de inserții de modernitate, de kitsch, de
plastic. “Țara Lăpușului. Destine încrustate” conține “pasaje”
absolut mitologice, obiceiuri care încă se păstrează nealterate,
costume, tradiția fabuloasă a ușilor neîncuiate, dar are și curajul
demitizărilor: alăturarea candidă a lânei țesute la război cu
florile de plastic și transformarea ca prin farmec a definiției
autenticului; asocierea naturilor moarte cu cârpele de bucătărie și
cu furculițele ruginite, a gablonzului cu gadget-ul religios
(brățara cu mătănii), a carpetei de perete cu ghiveciul de plastic.
Miza lui este “salvarea” unei imagini încă existente a satului
românesc. Albumul va fi însoțit de un DVD cu “the making of”, care
e în sine un scurtmetraj, un produs cultural de sine stătător, ce
poate fi “consumat” și separat, iar coloana sonoră este semnată de
emblema muzicală a Lăpușului, Grigore Leșe.
Spre sfârșitul lunii aprilie a acestui an, Răzvan Voiculescu ne
spunea într-un scurt interviu că albumul la care lucra “povestește
despre oamenii Țării Lăpușului, reflectă viața de zi cu zi a acelor
suflete. Nu m-am orientat către sate sau biserici mai cunoscute,
turistice. Am dorit să arăt cât de frumoase pot fi locurile pe
lângă care trecem, în călătoriile noastre, fără să fim atenți la
valoarea lor spirituală.”
Astăzi, cu câteva zile înaintea evenimentului lansării,
artistul declară: “Din timp în timp, descopăr câte un loc unde pot
să uit de timp. Lăpușul a fost o astfel de întâlnire, în care tot
ce îmi trecea prin fața ochilor înceta să mai fie fugar și îmi
persista mai mult pe retină. Cât am hoinărit acolo, privirea mi s-a
convertit la un alt ritm, în care eram lăsat să stărui, să înțeleg,
să mă confund cu ce văd, să văd… Să ajung până la fibra
culorilor, a cutelor, a brazdelor, a tăcerilor. N-aș fi putut să
văd aproape nimic din toate astea fără ajutorul călăuzei mele de
suflet Nelita, învățătoarea din Coșteni, care m-a purtat printre
oameni și m-a îndemnat spre coclauri neștiuți, de unde să privesc
mai îndeaproape depărtările.”
Evenimentul de lansare a albumului e programat pentru luni, 22
noiembrie, în Sala “Constanța” a Hotelului Marriott din București,
și va include un miniconcert Grigore Leșe.
În imagini: 1. Coperta albumului; 2. Înger vesel din biserica Drăghia; 3. Râs și plâns; 4. Ana a lu’ Parga; 5. Natură moartă cu avuție la vedere, sat Costeni; 6. Pavel Sprijin, Costeni; 7. Sfială cu basma și zestre. Maria lu’ Griguța din Costeni; 8. Destine încrustate. Niculae Pitiș; 9. În Marea Trecere; 10. Mirarea filosofică; 11. Costeni. Arat și foc
STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) și
filosofie (1976), la București, a fost aproape trei decenii
redactor de politică externă la revista “Lumea”, a condus, după
1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, după
care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al
Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este și editor
senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zece cărți de
publicistică, zece romane, opt cărți pentru copii și două
traduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul
Asociației Editorilor din România (AER) pentru literatură pentru
copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),
Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007). A fost
nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură
pentru copii în 2000 și Premiul AER pentru roman în 2003.