România se trezește. Începe să-și numere oamenii, să vadă câți au mai rămas, câte locuri de muncă mai sunt, începe să se uite mai atent la ce produc acești oameni.
Premierul Ponta s-a trezit că nu mai iese PIB-ul pe care se baza în estimările pentru 2013. Dar ca să scoți ceva, trebuie să acționezi, nu să aștepți inerția statisticii
Când Statistica a venit în martie 2012 cu un PIB pe 2011 de 578 miliarde de lei, cu 30 miliarde de lei mai mare decât cel estimat de Comisia de Prognoză și luat în calcul pentru buget, nu au fost proteste.
Nimeni din guvernul din “umbră” al USL de atunci, vreun specialist, nu și-a exprimat surpriza. Dimpotrivă, atunci când au preluat puterea, în mai 2012, situația a convenit de minune. Dintr-o dată, PIB-ul pe 2012 a devenit mai mare.
În loc de 579 miliarde de lei cât era PIB-ul inițial estimat pentru 2012, veniturile, cheltuielile și deficitul bugetar s-au împărțit la 608 miliarde de lei. Și așa au putut fi majorate salariile fără să fie afectat prea mult deficitul bugetar. Când au venit datele semidefinitive în decembrie 2012, cu 22 miliarde de lei mai reduse decât estimările, deodată a devenit o problemă faptul că PIB-ul pe care se baza bugetul pe 2012 și cel pe care se va baza bugetul pe 2013 este mai mic.
Dar creșterea economică nu vine din inerție, iar când apuci să faci promisiuni de reîntregire a salariilor trebuie să știi pe ce te bazezi. Aici îi revine un rol cheie Comisiei de Prognoză, care a acceptat fără crâcnire că s-a înșelat în așteptările sale privind PIB-ul pe 2012 cu 30 miliarde de lei și apoi a reconstruit estimările pe 2012 și 2013 pornind de la noua bază.
Este periculos să te înșeli în prognoză,dar și mai periculos este să te înșeli în sens negativ, nu pozitiv. Adică să estimezi un PIB de 100 și el să fie de 120. Pentru că automat toată construcția pe care o faci pentru viitor se va baza pe noua valoare de 120.
Iar guvernul Ponta a luat de bună în derularea bugetului pe 2012 o nouă valoare a PIB, care i-a oferit spațiu de manevră pentru majorarea salariilor bugetarilor fără să afecteze prea tare deficitul bugetar. Însă când să facă bugetul pe 2013, tot pe o valoare “umflată” a PIB, au venit datele semidefinitive de la Statistică pe 2011.
Și i s-au prezentat noi date privind veniturile bugetare pe 2013, care reprezintă o proporție din PIB, mai reduse decât cele inițiale. Din acest punct de vedere, bine că nu a fost făcut deja bugetul și angajate eventuale modificări fiscale. Măcar de acum guvernul va ști că până nu are datele din decembrie privind PIB-ul pe anul anterior, nu poate porni la drum un buget pentru că dacă sunt schimbări mari, automat deficitele și ponderile veniturilor și cheltuielilor în PIB vor fi cu totul altele, putând deveni practic nesustenabile.
Nu te poți aștepta la un PIB mai mare, la o valoare adăugată în economie în creștere, fără să și faci ceva pentru asta. Fără să încurajezi investițiile, fără să reduci fiscalitatea, fără să impulsionezi micile afaceri care să pună resurse la treabă. Și apoi, nu poți să cheltui din ce nu ai, ci din ce strângi. Pentru că dacă a stabilit că are de-a face cu un PIB mai mic, pur și simplu premierul Ponta putea cere Finanțelor să îmbunătățească colectarea până la nivel de venituri în PIB preconizat anterior, la un PIB mai mare.
Lecția acestei situații? Guvernarea începe simplu: cu număratul și măsuratul. În vară, a fost mare tam-tam despre numărul românilor cu drept de vot, care până la urmă a adus pe masă pur și simplu problema numărului de români din România. INS a numărat numai 19 milioane la recensământ, mai puțini cu 3 milioane față de 1990.
Acum, se pune problema ce mai produc acești oameni, cât este PIB-ul. Este 500 de miliarde de lei, este 600 de miliarde? Aparent, sunt abstracțiuni statistice, dar nivelul acestui indicator se vede în viața de zi cu zi.
Numărați periuțele de dinți, numărați doctorii dentiști, numărați copiii care nu merg la școală, numărați câți români se încălzesc cu lemne. Numărați și identificați problemele. Apoi veniți cu soluții. Nu schimbați realitatea dacă spargeți oglinda.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.