Călin Popescu Tăriceanu a pierdut definitiv, miercuri, procesul intentat actualului premier Emil Boc, pentru afirmațiile publice făcute de acesta din urmă în legătură cu contractul Sterling, Tribunalul respingând ca nefondat recursul fostului prim-ministru.
Tribunalul București a respins, miercuri, ca nefondat recursul făcut de Călin Popescu Tăriceanu împotriva deciziei din iunie 2010 a Judecătoriei Sectorului 5, care de asemenea a respins acțiunea făcută de fostul premier împotriva lui Emil Boc.
Decizia de miercuri a Tribunalului București nu mai poate fi contestată.
Judecătoria sectorului 5 București a respins, în 18 iunie 2010, acțiunea lui Călin Popescu Tăriceanu în care îi cerea daune premierului Emil Boc pentru afirmațiile publice făcute în legătură cu contractul Sterling
Instanța a apreciat la acel moment că acțiunea lui Tăriceanu este neîntemeiată.
În 18 februarie 2009, Tăriceanu anunța că i-a acționat în judecată pe premierul Emil Boc și pe social-democratul Iulian Iancu, pentru afirmațiile lansate la televiziuni despre modul în care el a gestionat cazul Sterling, cerând daune în valoare de 100.000 de lei fiecăruia.
Călin Popescu Tăriceanu l-a acuzat pe Emil Boc că ar fi mințit și că ar fi dat dovadă de rea-credință în declarațiile sale referitoare la hotărârea de Guvern privind concesiunea către Sterling Resources. Tăriceanu și-a argumentat acuzațiile privind vinovăția și reaua-credință a lui Boc în declarațiile la adresa sa invocând inclusiv faptul că actualul premier are studii juridice, este avocat și “avea cunoștință directă despre situația de fapt la care făcea referire”.
Procesul a început în 13 mai 2009.
Emil Boc și Călin Popescu Tăriceanu au fost audiați în acest caz în 24 martie 2010.
Premierul Emil Boc a susținut atunci, în fața instanței, că fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu avea obligația de a verifica respectarea legii în cazul Sterling și, din acest motiv, poate fi considerat un “hoț în sens figurativ”.
La rândul său, fostul premier spunea că Emil Boc și-a continuat afirmațiile neadevărate, insinuând că ar fi săvârșit “o “acțiune premeditată”, «din 2007 și-a pregătit mișcarea din 2008 pe final de mandat pentru a acorda acel contract care prejudiciază financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm acest abuz»”.
Fostul premier explica faptul că nu a avut nicio legătură cu inițierea Hotărârii de Guvern 1.446/2008, susținând că a fost inițiată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), în conformitate cu atribuțiile legale ale acestei autorități, fiind adoptată cu respectarea tuturor prevederilor și procedurilor legale de către Guvernul pe care l-a condus, în calitate de prim-ministru.
Pe de altă parte, raportul Corpului de Control al primului ministru Emil Boc privind modul în care au fost respectate prevederile legale la încheierea și derularea contractului de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele XIII Pelican și XV Midia dintre Agenția Națională pentru resursele Minerale și Sterling Resources Ltd., precum și a actelor adiționale la acestea și modul în care au fost inițiate, avizate, și adoptate actele normative de aprobare a acestora îi indică drept responsabili doar pe Gabriel Berca, secretarul general al Guvernului și pe Cătălin Doica, secretar de stat în Ministerul Economiei și Finanțelor, nefiind făcută vreo mențiune cu privire la Călin Popescu Tăriceanu.
De altfel, în iulie 2009, Guvernul Emil Boc a sesizat Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu legalitatea contractului Sterling. “Persoanele responsabile sunt indicate a fi, pe diferite aspecte, cei trei foști președinți ai ANRM, fostul șef al Secretariatului General al Guvernului Gabriel Berca, pentru modul în care actul adițional a fost introdus și aprobat în ședința Guvernului, și un fost secretar de stat de la Ministerul Finanțelor, Cătălin Doică, pentru cum s-a semnat de către reprezentantul Ministerului Finanțelor fără să aibă delegare de competențe”, potrivit actelor depuse de Executiv.
Concluziile raportului în cazul Sterling arată că înțelegerea cu compania canadiană a fost una de tip PSA (Production Sharing Agreement), prin care statul angajează un investitor să execute anumite lucrări în favoarea statului, pe riscul și pe cheltuiala contractorului.
În 1992, compania Rompetrol, care reprezenta la acea dată statul român, și consorțiul format din firmele Enterprise (Marea Britanie) și Canadian Oxy au încheiat un acord de explorare și împărțire a producției.
Acordul a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, în 1997, la Sterling Resources. În 1993, Rompetrol a fost privatizată, iar locul companiei în acordul cu Sterling a fost luat de ANRM.
Producția de petrol era împărțită, conform contractului, între Rompetrol (45%) și beneficiar (55%), iar în cazul în care erau descoperite gaze naturale neasociate, părțile urmau să discute pentru dezvoltarea, prelucrarea, transportarea, utilizarea, dispunerea de aceste gaze sau vânzarea lor, împărțirea producției, termenii fiscali, durata dezvoltării și producției, precum și alți termeni importanți.
Perimetrele de explorare au fost reduse succesiv, fiind abandonate anumite suprafețe, iar actele adiționale nu au au avut caracter secret, cu excepția actului adițional 11.
Raportul de control se referă și la faptul că actul adițional 11 la contractul inițial din 1992, care acordă Sterling drept la exploatare petrolieră, nu doar de explorare și împărțire a producției, a fost încheiat cu un an și 3 luni înainte de a se repune în Guvern în vederea aprobării prin hotărâre.
În actele depuse de avocații lui Emil Boc, printre care și Valeriu Stoica, se susține totodată că declarațiile premierului nu constituie o faptă ilicită.
Curtea Internațională de Justiție a decis, la 3 februarie 2009, că României îi revine 79,34 la sută din teritoriul disputat cu Ucraina în procesul legat de delimitarea platoului continental la Marea Neagră.
Ulterior, a început o dezbatere politică, transferată în plan public, privind un acord cu firma Sterling, generat de o hotărâre a fostului Guvern, condus de Călin Popescu Tăriceanu, aprobată la sfârșitul mandatului, care face referire la concesiunea perimetrelor XIII Pelican și XV Midia din Marea Neagră către compania canadiană. Hotărârea Guvernului Tăriceanu din 12 noiembrie 2008 este un act adițional la acordul petrolier încheiat la 24 august 2007 cu Sterling. Subiectul acestei dezbateri era suspiciunea că statul român, prin ANRM, a cedat Sterling resursele de petrol și gaze din cele două perimetre chiar înainte de a fi cunoscută decizia de la Haga în disputa dintre România și Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre. Președintele Băsescu a cerut Guvernului, în februarie 2009, să clarifice disputa legată de firma Sterling.