Este un loc comun, un lucru știut și probat: statul nostru nu este capabil (sau nu vrea să fie capabil, tot aia) să-i asiste/ ajute pe românii aflați la greu. Sunt două mari categorii de necăjiți: cei care au nevoie de asistență de zi cu zi (persoanele cu handicap, cu dizabilități, copiii abandonați, bătrânii nimănui, oamenii străzii) și cei care au nevoie de ajutor în momente de cumpănă ale vieții lor, atunci când sunt victime ale unor calamități naturale (inundații, alunecări de teren, căderi masive de zăpadă etc.).
De aceea, pentru că statul nu poate sau nu vrea să-i ajute pe nevoiașii lui, organizații de caritate sau instituții media fac sistematic apeluri la populație să doneze (și) produse alimentare pentru a fi distribuite pentru cei aflați la necaz. Hipermarketurile au permanent instalate în acest scop mari coșuri pe care oamenii sunt invitați să le umple, în principal, cu de-ale gurii. Când se petrece câte o nenorocire (cum a fost, recent, cazul satelor înzăpezite și izolate săptămâni bune) acțiunile caritabile de acest tip iau o mare amploare. Sute și sute de tone de alimente (nu există nicio statistică, cifrele pot fi chiar mai mari) umplu coșurile mai înainte amintite și sunt preluate apoi de caravane umanitare și distribuite sinistraților.
Până aici, toate bune și frumoase. Dar… Dar atunci când cumpără un produs oarecare pentru a-l depune în coșul caritabil, cetățeanul solidar cu sinistrații plătește tot atât cât ar plăti dacă și-ar cumpăra produsul cu pricina pentru consum propriu. Adică plătește TVA (partea statului) și toate adaosurile care generează profit în lanțul producție/ distribuție/ depozitare/ desfacere cu amănuntul. În prețul final al unui produs oarecare de pe raftul unui hipermarket, costurile (toate costurile) sunt de cel mult 50%. Restul de procente sunt adaosuri (în lanț) plus TVA. Altfel spus, gestul de a cumpăra un produs pentru a fi donat este, pentru cel care-l cumpără, unul de solidaritate, iar pentru stat, producător, transportator, magazin o foarte frumoasă afacere. Soluțiile pentru a încasa separat banii pentru mărfurile destinate donațiilor (măcar cu TVA-ul scos din preț) sunt simple, dar nimeni nu are niciun interes să le aplice. Oricum, cel puțin e bine să le spunem celor care ne percep Taxa pe Solidaritate Adăugată că știm cum stau lucrurile. Asta măcar așa, ca să nu creadă că jucăm rolul prostului în întâlnirea cu hoțul.