Cu 40 de zile inainte de liberalizarea pietei romanesti de telefonie fixa, analistul Nicolae Oaca schiteaza pentru Ziarul Financiar peisajul nu prea optimist al industriei telecom.
Contextul mondial
Puternica criza prin care trec telecomunicatiile mondiale (scaderea valorii capitalizarii de piata cu peste 2.000 de miliarde de dolari, peste 60 falimente, peste jumatate de milion de angajati concediati, acumularea de datorii imense – 60 de miliarde de dolari in cazul France Telecom etc. – toate in ultimii doi ani) ii determina pe marii operatori sa sa nu fie interesati de pietele est europene in general si de telefonie fixa in special.
Ar mai trebui spus ca telefonia fixa este un serviciu care se afla pe partea descendenta a ciclului de viata: in SUA si Europa numarul abonatilor si cifra de afaceri stagneaza sau scade. Densitatea telefoniei fixe (numarul de linii telefonice raportat la populatie) in Ungaria si Cehia stagneaza la circa 38% din 1999. Intrebarea care apare este daca 38% este maximul de densitate pe care o tara din Europa centrala si-o poate permite, si daca da, care este aceasta valoare pentru Romania, o tara cu PIB/locuitor de trei ori mai mic. In aceste conditii, atragerea de fonduri de pe pietele internationale se face greu si la costuri mari.
Contextul national
La aceste conditii ar trebui adaugat si contextul national: Romania este o tara cu 21,7 milioane de locuitoriri din care circa 4,4 milioane sunt angajati avand un salariu mediu de circa US$120/luna, din care circa 80% este destinat pentru “casa si masa”. Telefonia fixa (folosind tehnologia clasica) este o afacere neatractiva: investitii mari comparativ cu telefonia mobila si venituri mici din cauza tarifelor mai mici. Cu o investitie de peste 600USD/abonat comparata cu 200-400USD/abonat telefonia mobila si un venit mediu pe abonat mai mic (200USD/an pentru telefonie fixa comparat cu 220USD/an pentru telefonie mobila), este dificil de gasit investitori rationali care sa plaseze banii intr-o afacere folosind actuala tehnologie pentru telefonia fixa. Noii operatori vor intra pe piata numai daca este atractiva.
Care va fi peisajul post-liberalizare
Dupa liberalizarea pietei de telefonie fixa de la 1 ianuarie 2003 vor aparea trei piete: a serviciilor locale, interurbane si internationale. Pentru serviciile internationale, unde investitia este cea mai mica, competitia va fi puternica. Daca cineva cumpara o centrala internationala si incheie un contract de interconectare cu un operator strain va putea oferi servicii internationale. Operatorii de telefonie mobila vor fi interesati sa ofere si servicii internationale abonatilor lor. Companiile de Internet vor oferi convorbiri internationale folosind Internetul (Voice over IP). Vor mai putea oferi astfel de servicii si unii dintre operatorii cu retele magistrale (ATCFR, Radiocomunicatii, Teletrans, etc.).
Pe piata serviciilor interurbane ar putea intra companiile care au retele magistrale. Societatea Nationala Radiocomunicatii, de exemplu, are deja o retea nationala de radio-relee, iar ATCFR a construit o retea magistrala de circa 3.500 kilometri fibra optica. Teletrans a inceput deja construirea propriei magistrale de fibra optica.
Pe piata serviciilor locale concurenta va fi mai slaba in special pentru abonatii rezidentiali, deoarece investitiile sunt mari si veniturile mici. Operatorii de televiziune prin cablu, care au “‘cablat” circa 45% din locuintele din Romania, ar putea intra pe aceasta piata daca vor gasi fonduri pentru instalarea echipamentelor care sa permita oferirea unui pachet complet de servicii: canale TV, transmisii de date, Internet si voce. Pana cum, nu cunosc insa o “success story”- o companie de cablu europeana care dupa liberalizare a oferit telefonie fixa cu mare success. In Europa sunt cateva astfel de companii care insa au cote de piata mici (sub 10%), putand fi considerate “jucatori de nisa”. Tot pe piata telefoniei locale pot intra si operatorii de telefonie mobila, urmand sa se adreseze in special abonatilor cu venituri mari (companii, etc.). Ar trebui mentionat ca tehnologia CDMA folosita de catre Telemobil in banda de 450MHz (serviciul Zapp Mobile) reprezinta un competitor puternic: investitii mici si deci tarife mici, foarte adecvate pentru o tara cu salariul mediu net lunar mic. Desigur ca noii intrati se vor concentra pe segmentul cel mai profitabil – clienti tip business. Experienta altor tari europene arata o pozitie inca puternica a fostilor operatori nationali, iar criza mondiala o va prelungi. In Germania, la cinci ani de la liberalizare Deutsche Telekom are 98% din piata locala si circa 60% din cea convorbiri long distance. In Spania, Telefonica are 90% din piata.
Tarifele de interconectare
Recentul comunicat al Agentiei Nationale pentru Reglementari in Comunicatii referitor la tarifele de interconectare ( tarife la care diversi operatori permit accesul competitorilor la propria infrastructura si care se regasesc in pretul final al serviciului) permite impartirea pietele in trei grupe. O prima grupa – tarile din UE cu cele mai scazute tarife (de ex. 0,85centi/minut pentru local), o a doua grupa fiind tarile candidate la UE (Ungaria, Cehia, etc.) la care tarifele sunt mult mai mari – duble fata de prima grupa. Romania a fost plasata intr-o grupa care prin valoarea tarifelor s-ar situa intre cele doua categorii. Privind de la Vest la Est observam ca tarifele cresc. De exemplu, tariful interconectare local creste: UE- 0,85 centi/ minut, Cehia – 1,95 centi/ minut; Ungaria – 2, 87 centi/ minut. Care vor fi tarifele pentru Romania nu este greu de prevazut.
Consideratii tehnologice
Din punct de vedere tehnologic, tarile din UE, tari cu PIB-ul mai mare decat cele central si est europene au terminat digitalizarea retelelor acum ceva timp. Aceasta insemna eficienta sporita: investitii mai mici, costuri operationale (inclusiv salariati mai putini) mai mici, numar de linii/angajat mai mare. tarile din Europa Centrala nu au terminat digitalizarea: Cesky Telecom (Cehia) avea in 2001 95% digitalizare, iar Matav (Ungaria) 85,4%. Romania nu a finalizat nici macar automatizarea telefoniei fixe (e o speranta pentru 2003), iar digitalizarea este sub 70%. Centralele manuale, care inca mai exista, dar si centralele vechi analogice implica costuri mai mari si nu numai operationale.
Noii operatori vor fi companii mai eficiente (tehnologie de ultima ora, investitii mai mici, salariati mai putini) decat operatorii nationali. RomTelecom avea in 2000 un nagajat pentru 100 de linii telefonice comparativ cu Matav 300linii/salariat sau GSM900 (Orange, etc.) peste 1000 linii/salariat). De fapt ce este in RomTelecom (trei salariati RomTelecom “fac” cat un salariat Matav) regasim si la nivelul national: trei romani “fac” din punct de vedere al PIB-ului cat un ungur. S-a declarat ca RomTelecom are sansa sa devina eficienta acum. Acelasi lucru s-a spus si de Romania de mai multa vreme, iar rezultatul este ca am ramas o tara campiona a ineficientei.
Tarifele din telecom
In Romania, ca de altfel peste tot, convorbirile locale sunt subventionate de convorbirile long-distance (interurbane si internationale). Liberalizarea, prin deschiderea celor trei piete, va duce inevitabil la re-balansarea tarifelor – punerea tarifelor pe baza costurilor, astfel ca tarifele pentru serviciile locale ar putea creste usor, in timp ce tarifele pentru serviciile long distance vor scadea puternic.
Comunicatiile din Romania s-au dezvoltat lent, pentru ca, printre altele, in ultimii 12 ani RomTelecom a fost pozitionata ca un rezolvator de probleme sociale, fiind fortata sa aiba tarife scazute. Or, exista o stransa legatura intre tarife, venituri, profit net, capacitatea imprumut si investitii. De exemplu, in Ungaria dublarea densitatii telefonice in patru ani a fost posibila prin faptul ca s-a permis aplicare formulei “price-cap”: marirea tarifelor corespunzator inflatiei plus o crestere in termeni reali. Tarifele practicate de operatorului RomTelecom dupa 1990 nu au permis nici oferirea unor servicii de calitate, cu atat mai mult nu au putut sutine dezvoltarea infrastructurii. In termeni reali, RomTelecom a micsorat tarifele cu 12% in 2000 si cu 4% in 2001, fata de deprecierea monedei nationale. In ultimii 12 ani, in Romania telefonia fixa a fost considerata un serviciu social, iar rezultatul este o infrastructura slab dezvoltata care ne plaseaza pe ultimele locuri in Europa.
Conform Public Network Europe din octombrie 2002, exista temeri ca in Ungaria telefonia fixa va deveni o afacere neprofitabila in urmatorii 2-3 ani, specilistii avertizand ca fara masuri adecvate (majorarea tarifelor, etc.) investitiile vor ocoli aceasta industrie. Sa nu uitam ca Ungaria are deja o densitate telefonie fixa de 38%, practic fiecare locuinta avand un telefon, iar Romania este la jumatate. Daca se doreste ca liberalizarea sa aiba un impact real (in special asupra pietei locale), va trebui ca si telefonia fixa sa fie tratata ca un “business”, cum de exemplu a fost considerata telefonia mobila.