Tentatia autoritarismului

In ultimul an, dezbaterea publica privind functionarea sistemului judiciar romanesc a atins niveluri de intensitate fara precedent. Magistrati, politicieni, experti europeni, oameni “care isi cautau dreptatea”, reprezentanti ai societatii civile, jurnalisti au realizat, destul de tarziu,ca o dimensiune esentiala a functionarii statului de drept in Romania – puterea judecatoreasca – nu atinge nivelul de credibilitate necesar, iar solutiile pronuntate de instante genereaza comentarii, nemultumiri si, ceea ce este si mai grav, suspiciuni. La randul lor, magistratii acuza conditiile de lucru, nivelul de salarizare, la jumatate fata de media europeana, dezinteresul general al autoritatilor, dar si interesul “exagerat” al acestora in anumite cauze.

Poate gresesc, dar daca aceasta dezbatere publica ar fi inceput din anii ”90, chiar cu accente polemice, uneori radicale, am convingerea ca astazi am fi privit mai linistiti spre integrarea noastra in lumea civilizata.

Nimeni nu mai are rabdare, dar nu ar trebui sa ne mire. In ultimii 15 ani, legislatia s-a marit exponential, absorbtia temelor integrarii europene si euro-atlantice a transformat Romania si ne-a transformat pe toti; oamenii solicita modernizare, profesionalism si viteza de reactie din partea puterii judecatoresti pentru oprirea coruptiei celor puternici, a crimei organizate cu componente internationale, a infractionalitatii financiar-bancare.

In 2004, dupa intense consultari si clarificari cu partenerii europeni, sub presiunea timpului si a dorintei de a nu scoate Romania din logica europeana am identificat cu totii conceptul-cheie, acesta fiind independenta justitiei.

Daca cineva va cauta elementele cu grad mare de noutate in pachetul de legi, adoptat in iunie 2004, va putea gasi o serie de modificari legislative pe baza carora ministrul justitiei isi preda, catre Consiliul Superior al Magistraturii, responsabilitati importante, Executivul se retrage din sfera de influentare a puterii judecatoresti, iar reprezentantii acesteia, judecatori, procurori, personal auxiliar, pot actiona profesionist, cu onestitate si buna-credinta, in respectul legii, cu frica lui Dumnezeu, dar mai ales independent.

Trebuie sa o spunem foarte clar, Romania nu a finalizat negocierile in 2004 la capitolul justitie pana cand nu a introdus prin lege standarde diferite de functionare pentru sistemul judiciar decat cele care au functionat inainte de 1989. Prin aceasta legiferare, s-a realizat o desprindere, pe care ne-am dorit-o definitiva, de trecut, a unei intregi dimensiuni a functionarii unui stat modern – puterea judecatoreasca. Masurile privind protectia drepturilor omului in procedurile judiciare, transformarea ingerintei politice in infractiune, informatizarea sistemului judiciar, reinsertia sociala functioneaza in toate tarile europene cu traditie democratica.

Pentru a ne feri, in 2005, de un nedorit derapaj in procesul de integrare europeana ar fi fost suficient sa continuam sa aplicam angajamentele convenite cu partenerii europeni, sa imbunatatim atat conditiile in care magistratii isi fac datoria, cat si calitatea actului de justitie, dar mai ales sa nu ne intoarcem in trecut.

Este principala preocupare privind propunerile legislative transmise de Guvern. Sa fim bine inselesi, modernizarea justitiei, concursul ca si modalitate de promovare, eliminarea fostilor lucratori din Securitate, posibilitatea magistratilor de a fi complet independenti reprezinta pasi foarte necesari in ceea ce priveste reforma justitiei care trebuie sustinuti. Dar, in spatele acestor masuri, repet extreme de necesare, se ascunde tentatia autoritarismului. Nu stiu daca ar fi mai bine pentru sutele de mii de romani, care de nevoie, de multe ori pentru a repara greselile autoritatilor, bat culoarele tribunalelor sa accepte un sistem prin care procurorii sa fie numiti de ministrul justitiei si presedintele Romaniei. Nu cred ca actul de justitie va fi mai cinstit si mai curat daca este verificat de ministrul justitiei. Filozofia din spatele eliminarii conceptului de magistrat din dreptul romanesc sau a capacitatii decizionale a CSM este mai profunda.

Bucurestiul transmite Europei un mesaj de o gravitate extraordinara. In Romania nu putem lupta cu birocratia, coruptia sau incompetenta unei parti din sistemul judiciar decat prin mijloace executive, de forta. Puterea judecatoreasca este inapta de a se purifica prin forte proprii. Fata de un sistem judiciar considerat iresponsabil de puterea politica procedurile democratice sunt, in mod necesar, inoperante. Aceste abordari difera fundamental de cele convenite cu Uniunea Europeana, iar cei care le promoveaza trebuie sa-si asume intreaga responsabilitate nu numai in Parlament, dar mai ales fata de viitorul Romaniei.

Cristian Diaconescu este senator PSD, ministru al justitiei in Cabinetul Adrian Nastase