Inevitabil, luna iunie aduce aminte si de inceputul campaniei in Est a trupelor Axei. 22 iunie a devenit “ziua cea mai lunga” pentru sute de milioane de oameni din aceasta parte a Europei.
Infruntarea intre cele doua genii ale Raului, Hitler si Stalin, nu a fost doar un razboi, nici macar o faza a razboiului deja inceput in septembrie 1939, a fost o dezlantuire de violenta si ura fara precedent avand ca obiectiv exterminarea, nu infrangerea adversarului. Niciodata, poate doar in razboaiele punice, nu s-a mai atins o asemenea inversunare care gasea naturala exterminarea civililor alaturi de cea a inamicului. Cifrele executiilor incep de la sute, mii si chiar zeci de mii. Ura fata de ceilalti, adica fata de toata suflarea omeneasca neapartinatoare propriei tabere era cultivata si indusa prin toate mijloacele. Aberatiile lui Hitler din “Mein Kampf” erau transpuse in practica aidoma unui Cod Civil, inclusiv proiectele de a crea o noua lume, “teutonica” in care SS-ul se credea un ordin secret, menit sa colonizeze si sa civilizeze imensul spatiu vital al Germaniei care cuprindea toata Europa de la Estul granitelor Reich-ului. Am citit intr-o carte de documente, aparuta sub redactarea lui Bertrand Russell, texte oficiale ale administratiei germane din rasarit care prevedeau crearea unor asezari destinate populatiilor negermane, in care urmau sa locuiasca lucratorii agricoli de rang uman inferior. Aceste asezari, in fapt lagare de munca, aveau prevazuta o retea de difuzoare destinata sa transmita dispozitiile, informatiile necesare si cine mai stie ce alte mesaje, cu siguranta si cuvantarile Fuhrerului. Era o facilitate tehnica neasteptata dar esentiala in proiectul german. Era neasteptata pentru cititorul postbelic, cum eram si eu deoarece eram contemporan cu aplicarea prevederii, mai toate asezarile rurale ale Romaniei si caminele studentesti ori cazarmile, beneficiind de un astfel de serviciu. La “difuzor” ascultam si buletinele de stiri si emisiunea “Vorbeste Moscova” si dese cuvantari ale liderilor. Pentru proiectantii germani reteaua de “difuzoare” era esentiala deoarece facea parte din proiectul de imbecilizare fortata a populatiilor negermane. Esentiala deoarece toti cei care apartineau lumii negermane din estul european, trebuiau sa fie analfabeti. Sa nu stie nici sa scrie nici sa citeasca. Ceea ce urmau sa stie, venea de la difuzor.
Intre “Juden raus” si “Ucide-l pe neamt” acest proiect pus la indemana gauleiter-ilor adica a guvernatorilor absoluti ai teritoriilor, aducea la lumina o alta forma de exterminare, nu fizica ci intelectuala. O lume cu creierul spalat era proiectul pentru viitor al nazismului. Cu siguranta, in ipoteza ca Hitler ar fi castigat razboiul, planul n-ar fi reusit. Un asemenea inspaimantator proiect nu poate fi impus cu forta, pentru ca formele de rezistenta, de opunere la tampire sunt multe si surprinzatoare. Pana la urma tot niste nemti au spus-o “Die Gedanken sind frei”/ “Gandurile sunt libere”.
Dar ce te faci atunci cand spalarea creierelor se face cu zaharelul, cand singuri subiectii isi doresc sa fie prostiti? Mai mult, chiar se straduie, platesc sa fie imbecilizati! Renuntarea de buna voie la citit, capitularea in fata televiziunii, coborarea in derizoriu si trivial, uitarea, mai ales uitarea pentru a o lua de la capat de fiecare data cand incerci sa afli ceva, in general conceptul de “revolutie culturala” care incepe prin ignorare si se sfarseste in ignoranta, toate acestea ne sunt comune si contemporane. Indiferenta si ignoranta sunt noii gauletieri care ne conduc si nici macar nu ne opunem. Nici macar nu dorim sa ne impotrivim. Globalizarea aduce nu doar internationalizarea consumului ori a informatiei, ci si a subculturii ori a indiferentei ori ignorantei.
Luna iunie imi aduce intotdeauna aminte de acel moment al istoriei europene cand s-a declansat infruntarea intre cei doi administratori ai Raului. Tot in iunie (1937), in Uniunea Sovietica s-a ajuns la gradul maxim al Marei Terori odata cu declansarea proceselor politice intestime. Confruntarea a dus in final la disparitia administratorilor Raului. Raul insusi s-a disimulat si in locul sabiei a ales placutul. Ce poate fi mai placut decat nimicul? Poate, nimicurile. Ati observat cu ce ne umplem viata?