De când n-a mai murit
un om de bătrânețeîn țările unde viața curge
după voința unui singur om.
Trăiește somnul firav
ca o fecioară muribundă,
cu un cuțit la cap
în camerele negre
și chiar de-ar fi
un milion de uși
glonțul trimis ajunge
la țintă negreșit;
o crimă dublă –
frate, ți se sugrumă somnul
și mintea celui
care n-a greșit
mai mult
decât mesteacănul din stepă
nu poate nici
măcar să vadă taina
în fața căreia
se cere
să fim atât de vii
și singuri.
Din volumul antologic “Noapte luminată”, Editura Albatros, colecția Cele mai frumoase poezii, București, 1982, 234 p.