La 2 mai s-au implinit 150 de
ani de la nașterea lui Theodor (Beniamin Zeev) Herzl, vizionarul
care a propus reintemeierea statului evreu pe teritoriul Palestinei
(“Eretz Israel”). Această aniversare a fost o ocazie pentru
reluarea dezbaterilor publice asupra sionismului și a poziției
actuale a acestui curent ideologic in statul Israel și in
lume.
A reușit oare sionismul herzlian
și dacă da in ce măsură? A ințeles Theodor Herzl realitatea? Este
potrivită ideologia sionistă realității israeliene contemporane?
Punctele de vedere afirmate au fost diferite. Nu putem insista
asupra lor; unii istorici și politicieni israelieni au afirmat că
acest curent continuă să existe in unele forme, alții au respins
acest punct de vedere. Totuși, dezbaterile au avut un caracter
general, nefiind reanalizate aspecte istorice specifice din
gândirea și din biografia scriitorului și publicistului
vizionar.
Unul dintre aceste aspecte este
cel al influenței lui asupra contemporanilor săi. Printre altele, e
interesant a se relua cercetarea legăturii lui Theodor Herzl cu
evreii din România. Această temă este insuficient cunoscută
publicului cititor de limba română. Trebuie să menționăm și cauza
acestei cunoașteri insuficiente. Ideologia sionistă a fost
interzisă mult timp in România. După așa-zisa “autodizolvare”
forțată a Organizației Sioniste din România, in anul 1949, a urmat
interzicerea literaturii sioniste. După aceasta, a venit arestarea
foștilor lideri și a multor foști activiști sioniști, alături de
alți foști lideri politici din România, in anul 1951. Memoriile
unora dintre ei (Theodor Loewenstein-Lavi, Shlomo Shitnovitzer,
Shmaia Avni) sunt grăitoare in acest sens.
Se ajunsese chiar la un paradox.
La un proces politic, unuia dintre acuzați i s-a adus invinuirea că
susține tezele lui Theodor Herzl, un dușman al Uniunii Sovietice.
Grotescul și absurdul au fost dovedite de un martor și de avocatul
apărării, care au avut curajul să spună că așa ceva nu era posibil:
Theodor Herzl a murit in anul 1904, iar Marea Revoluție Socialistă
din Octombrie a avut loc in anul 1917. Bineințeles insă că
rezultatul procesului a fost același, fiind decis dinainte.
Ulterior, după obsedantul deceniu stalinist, “reabilitarea”
sioniștilor din România și prezentarea sionismului intr-o lumină
mai favorabilă nu a avut loc: ea nu era necesară in condițiile
“comunismului național” ceaușist. In schimb, comerțul cu evrei
intre România ceaușistă și Israel a inflorit, dar fără a se vorbi
despre ideologia sionistă in mod oficial, cu mici excepții, de
exemplu menționarea lui Theodor Herzl și a primului congres sionist
de la Basel in cartea “Istoria lumii in date”.
Inaintea prezentării istorice
propriu-zise, menționez câteva amintiri personale. Cu mulți ani in
urmă, când eram copil, am văzut o ilustrată din Israel in casa unei
mătuși. Am intrebat ce este. Ea mi-a răspuns că acesta este
mormântul lui Theodor Herzl, de la Ierusalim. Am intrebat cine era
Theodor Herzl. Cu multă prudență, ea mi-a răspuns că este omul care
a inițiat sionismul. Atunci când i-am povestit bunicii mele despre
ilustrată văzută, ea mi-a explicat că Theodor Herzl propusese
intemeierea unui stat evreiesc și pentru aceasta s-a străduit mult,
a convocat un congres sionist, s-a dus la sultanul turc, a
desfășurat o activitate publică și diplomatică bogată. Nu mi-a spus
prea multe; eram copil și se gândea că nu voi ințelege. Ulterior,
am inceput să citesc ceea ce am găsit despre el, poate din
curiozitate, pentru că nu fusese pomenit niciodată in cursurile
universitare audiate la facultatea de istorie. Mai târziu, când am
urmat un curs de limba ebraică, la București, intr-una dintre
lecții, predată după un manual israelian, se vorbea despre
“Beniamin Zeev Herzl”. Unul dintre cursanți, un elev de liceu, a
intrebat-o pe profesoară cine era acest om. Profesoara s-a
fâstâcit; știa, dar nu știa cum să explice. In cele din urmă, a
spus in clasă că Herzl a fost paralel cu Marx: ceea ce a făcut Marx
pentru comunism, a făcut Herzl pentru sionism… Nici măcar elevii
și studenții evrei care invățau limba ebraică și mulți dintre ei se
pregăteau pentru emigrare in Israel nu știau nimic despre
vizionarul care a avut ideea intemeierii acestui stat. Nici nu știu
in ce măsură ii interesa un trecut devenit materie de istorie. De
fapt, am văzut oameni care nu știau prea multe despre Herzl. In
Israel, atunci când tatăl meu vitreg povestea despre cartea
“Altneuland” (a Țara veche, Țara nouă) pe care o citise in lagăr in
timpul celui de al doilea război mondial și al Holocaustului, erau
unii care se uitau la el mirați, li se părea ciudat și,
bineințeles, necunoscut.
Theodor (Beniamin Zeev) Herzl
s-a născut la 2 mai 1860 la Pesta, intr-o familie de evrei sefarzi,
ai cărei strămoși locuiseră la Semlin, Belgrad și Timișoara.
Persoane din familia lui s-au aflat la Timișoara și ulterior. S-a
afirmat că ar fi fost o familie de evrei asimilați. Totuși,
cercetările au demonstrat că tatăl lui Theodor Herzl, Jacob Herzl,
fusese departe de a fi un evreu asimilat: el era un adept al
rabinului Yehuda Alcalay din Sarajevo, unul dintre precursorii
ideii revenirii evreilor in patria lor istorică.
Theodor Herzl a urmat liceul și
facultatea de drept in cadrul Universității din Viena. Ca student,
a manifestat impotriva antisemitismului. Devenit doctor in drept
(1884), s-a indreptat spre cariera jurnalistică și literară,
colaborând la diferite publicații in limba germană. In anul 1889
s-a căsătorit cu Julie Naschauer, căsătorie din care s-au născut
trei copii – Hans, Trude și Paula. In anul 1891, ziarul “Neue Freie
Presse” din Viena i-a oferit un post permanent, de corespondent
acreditat la Paris. Era in perioada “afacerii
Dreyfus”.
Herzl a văzut reacțiile
antisemite și a hotărât să lupte impotriva lor, atât in scris, cât
și prin intermediul activității publice. Prima sa lucrare pe
această temă a fost “Noul ghettou”, o piesă de teatru apărută la
Viena in anul 1894. A urmat broșura “Judenstaat” (“Statul Iudeu”).
Herzl a scris această broșură in anul 1895 și a publicat-o la 14
februarie 1896, tot la Viena. Broșura a stârnit senzație și
dispute, dar ulterior a devenit biblia mișcării sioniste. Ulterior,
Herzl a convocat primul congres sionist, la Basel (29-31 august
1897), unde a fost adoptat programul devenit ulterior baza
sionismului politic. Herzl a fost ales președinte al comitetului
executiv, de la Viena. Au urmat congrese sioniste in fiecare
an.
Sionismul, curent apărut incă de
la inceputul anilor 80 ai secolului al XIX-lea, a căpătat o formă
nouă. Nu mai era vorba numai de colonizare agricolă evreiască in
Palestina, ci de ideea intemeierii unui cămin național evreiesc in
această țară, patria istorică a evreilor, de care aceștia erau
atașați. Acest cămin național evreiesc trebuia să existe in
limitele normelor dreptului public. După părerea lui Herzl, scopul
sionismului era dublu. Pe de o parte, era vorba de salvarea fizică
a evreilor din Europa Răsăriteană și pe de altă parte era vorba de
salvarea iudaismului, de oprirea asimilării evreilor din Europa
Occidentală. Ideea lui Herzl era aceea a necesității revenirii la
iudaism inaintea revenirii in patria istorică, a creării unei
conștiințe naționale evreiești moderne. Termenul “sionism”
(Zionismus) fusese născocit de Nathan Birenbaum, devenit inițial un
adept al său, care deținuse un ziar in limba idiș la Cernăuți,
dornic fiind să cunoască evreii din răsărit (“Ostjuden”). In anul
1902, Herzl a publicat romanul “Altneuland” (Țara veche, țara
nouă), in care iși imagina cum va arăta Palestina după 20 de ani,
in urma unei imigrări evreiești masive. Deoarece mulți evrei
asimiliști, precum și unii rabini, atât reformiști, cât și
ultraortodocși, considerau că planul lui Herzl reprezintă o utopie,
o poveste, iar unii chiar il ironizau, Herzl a scris fraza “Dacă
veți voi, nu va fi o poveste” ca motto al acestui roman. El vedea
Palestina viitorului ca o țară dezvoltată, un fel de centru al
lumii civilizate. El credea că imigrarea evreiască va fi bine
primită de arabii locali, care se vor bucura de dezvoltarea țării.
De asemenea, credea că va exista o colaborare intre evrei,
musulmani și creștini in Palestina: Herzl nu a prevăzut conflictul
israelo-palestinian. Obosit de eforturile diplomatice grele, care
nu aduseseră mare lucru in acea perioadă, Herzl a incetat din viață
la 3 iulie 1904.
Care au fost legăturile lui
Theodor Herzl cu evreii din România? In afară de originea parțială
a familiei lui din orașul Timișoara și de preluarea termenului
“Zionismus” propus de Nathan Birenbaum, putem menționa influența de
care s-a bucurat Herzl in România veche. Trebuie să menționăm că in
România au existat sioniști incă din anii 80 ai secolului al
XIX-lea. Era vorba despre sioniști practici, susținători ai
colonizării evreiești agricole in Palestina, dar nu și adepți ai
sionismului politic. Sionismul a apărut in România ca urmare a
decepției provocate de respingerea emancipării evreilor in această
țară: fuseseră acceptate numai naturalizările individuale, ca
urmare a modificării vestitului articol 7 din constituție, impusă
de Congresul de la Berlin din anul 1878. Sioniștii din “generația
de la 1878″ erau foști adepți ai mișcării de Haskala, care anterior
luptaseră numai pentru emancipare. Activitatea lor se desfășurase
in cadrul mișcărilor “Chowewe Zion”, “Chibat Zion”, “Ischub Erez
Israel”. Acestor oameni li s-au alăturat și câțiva rabini
ortodocși. Conferința de la Focșani a organizațiilor “Ischub Erez
Israel”, de la 30 decembrie 1881 – 1 ianuarie 1882, este prima
incercare de organizare pe țară a sioniștilor din România.
Ulterior, unii dintre acești sioniști au devenit adepți ai tezelor
lui Theodor Herzl sau cel puțin au fost influențați de ele. Un
exemplu este cel al lui Samuel Pineles (1843-1928), om de afaceri,
activist comunitar și publicist din Galați. In amintirile sale,
publicate in ziarul “Opinia Sionistă” din Galați in anul 1928,
Pineles povestește despre influența puternică pe care a exercitat-o
Herzl asupra lui. Pineles a intreținut o corespondentă bogată cu
Herzl, incepând din anul 1896, in urma apariției broșurii “Statul
Iudeu”. Această corespondență a fost publicată de istoricul
israelian Moshe Sharf in originalul german și in traducere ebraică
in volumul “Ha’avukah hudlekah beRomania” (Făclia a fost aprinsă in
România), apărută la Ierusalim in limba ebraică in anul 1986.
Anterior, in anul 1968, o biografie a lui Samuel Pineles (cu
referiri asupra relațiilor lui cu Theodor Herzl) a fost publicată
la Iafo in limba română de către istoricul israelian originar din
România Eliezer Ilan (Lazăr Rosenbaum), in volumul “Din trecutul
sionismului in România: contribuții la o istorie a sionismului in
România”. Samuel Pineles a fost de-a dreptul fascinat de tezele lui
Theodor Herzl, cu care a devenit prieten, precum și de
personalitatea puternică și charismatică, a acestuia. Pineles a
participat la primul congres sionist și a continuat să meargă pe
această cale. El a luat parte și la următoarele congrese sioniste,
iar la congresul al șaselea (Londra, 1903), in cadrul căruia a fost
dezbătut “Planul Uganda”, Pineles, care ședea alături de Herzl, i-a
scris acestuia (cu litere latine) fraza din Psalmi: “De te voi uita
Ierusalime, să mi se usuce dreapta”. Era la cererea lui Herzl
insuși, ca o formă de jurământ.
Alt sionist din România care a
fost profund influențat de Herzl era medicul ieșean Karpel (Nathan
Pethahyah) Lippe (1830-1915). Deși avea o clientelă mare, Lippe era
cunoscut și ca filantrop, medic al sărăcimii din Iași, oferind
chiar și consultații gratuite celor nevoiași, indiferent de etnie
și de religie. Doctor in medicină, dar și publicist influențat de
mișcarea de Haskalah și activist comunitar, precum și bun
cunoscător al limbii ebraice și al izvoarelor iudaismului, Karpel
Lippe era și un bun analist politic. In broșuri și articole in
limbile germană, ebraică și română, el polemizase importiva
antisemitismului, militase pentru incetățenirea evreilor in
România, prezentase aspecte din Talmud publicului cititor
necunoscător. Lippe este și autorul primei lucrări de embriologie
in limba ebraică și omul care a reușit să determine mișcarea
sionistă să adopte limba ebraică drept limbă oficială. In volumul
lui memorialistic in limba germană, scris la implinirea a 25 de ani
de activitate sionistă personală și publicat la Iași in anul 1902
(“Meine fuenfundzwaenzigjaerige zionistische Agitation”), Lippe
povestește atât despre activitatea sa sionistă in cadrul mișcării
“Ischub Erez Israel”, cât și despre apropierea lui de tezele lui
Herzl. Totuși, Lippe nu a adoptat tezele lui Herzl in totalitatea
lor. El a rămas adeptul ideii colonizării evreiești in Palestina,
propunând ca evreii colonizați in această țară să trăiască sub
protecția sultanului turc in cadrul unui regim autonom, așa cum
evreii din Galiția se bucurau de autonomie in cadrul acestei
provincii sub protecția impăratului austriac. Lippe a participat la
primul congres sionist și a fost președinte de vârstă al primei
ședințe: dintre participanți, el avea vârsta cea mai inaintată, 66
de ani. Ulterior a luat parte și la următoarele congrese sioniste.
Lippe a fost nu numai adept al lui Herzl, ci și prieten al
acestuia. Totodată, a devenit președintele Federației Sioniștilor
din România. La cererea lui Herzl, Lippe a acceptat să publice
articole in ediția in limba idiș a ziarului “Die Welt”, ziarul
mișcării sioniste, precum și să conferențieze in limba idiș asupra
sionismului in fața tinerilor evrei din pătura socială săracă din
Iași, deși nu era adept al idișismului. In cadrul societății
“Chowewe Zion”, impreună cu prietenul său Menahem-Mendel Braunstein
(Mibashan), profesor de limba ebraică și scriitor in această limbă,
Lippe a incercat să cumpere un teren agricol in Palestina, pe care
să cultive chitre (“etroghim”) necesare ceremonialului de Sucot
(Sărbătoarea mozaică a Colibelor) și să le aducă in România pentru
a le vinde evreilor din această țară. Credem că personajul
Brownstone din romanul “Altneuland” de Theodor Herzl, despre care
autorul afirmă că acesta “cunoștea Iașii, in România” și era
conducătorul departamentului insărcinat cu cumpărarea de vite de
tracțiune din această țară este Menahem-Mendel Braunstein din Iași,
prietenul lui Lippe, care de asemenea devenise apropiat de Herzl și
de ideologia acestuia. Să ne amintim de faptul că atât Lippe, cât
și Braunstein apăruseră anterior ca personaje cu nume anagramatice
in romanul ebraic “Dimaat ashukym o hayehudym beRomania”
(“Lăcrimarea oropsiților sau evreii din România”, 1891), al cărui
autor, David Yeshayahu Silberbusch, locuise o perioadă de timp la
Botoșani și era influențat de tezele lui Herzl.
Trebuie să menționăm și prima
traducere a cărții “Judenstaat” (“Statul Iudeu”) in limba română.
Ea a fost făcută de studentul Martin Spiner și publicată la
Botoșani in anul 1896, deci inaintea primului congres sionist. Au
urmat și alte traduceri, mai târzii, una fiind realizată de
scriitorul și publicistul I. Ludo, publicată de Organizația
Sionistă din România fără dată, probabil in a doua jumătate a
anilor 30 ai secolului al XX-lea. Romanul “Altneuland” a fost
tradus in limba română de Moți Moscovici (ulterior, in Israel,
Moshe Imanuel) și L.B. Wechsler, in anul 1937, fiind publicat in
același cadru. Ulterior, traducerea românească a acestui roman a
fost republicată la Ierusalim in anul 1974, de către Comitetul
pentru activitate culturalo-iudaică in rândurile evreimii române,
cu prefața istoricului Shlomo Leibovici-Laish.
Primul congres sionist s-a
bucurat de ecouri in presă romană. Au fost prezente atât puncte de
vedere favorabile, cât și puncte de vedere critice. Istoricul
Eliezer Ilan (Lazăr Rosenbaum), menționat de noi mai sus, citează
ziarele “Evenimentul” (Iași), “Noutatea” (Iași), “Universul”,
“Românul”, “L’Independence Roumaine”, “Bukarester Tagblatt”.
Autorul studiului subliniază că unele ziare nu au publicat
referințe asupra acestui eveniment, iar altele au publicat doar
simple notițe informative. Ziarul de limba română care a publicat
informații mai largi, printre care o corespondență specială trimisă
de la congres și semnată J.H. (probabil J. Hirschensohn, ieșean,
cel de-al treilea dintre participanții din România la congresul de
la Basel), precum și prezentări ale dezbaterilor, a fost
“Evenimentul” din Iași. Acest ziar a căutat să păstreze o linie
obiectivă, publicând și reacția antisionistă a unui lider al
Alianței Israelite Universale, J. Behar, precum și reacțiile unor
activiști evrei asimiliști moderați din România, precum A.
Steurman-Rodion. Totuși, orientarea acestui ziar a fost favorabilă
lui Herzl și sionismului. El a publicat fragmente din discursurile
ținute la congres de către Theodor Herzl, Max Nordau, Samuel
Pineles, Karpel Lippe și alții. Ziarul “Noutatea”, tot din Iași, a
reprodus și un portret al lui Theodor Herzl. De asemenea, a salutat
evenimentul, menționând totuși și indoielile asupra reușitei
intemeierii unui stat evreu. In privința ziarelor “L’Independence
Roumaine” și “Bukarester Tagblatt”, acestea erau mai puțin citite
in România, cititorii lor posibili fiind din rândul
intelectualității și burgheziei, atât liberale românești, cât și
evreiești: primul era de limba franceză, iar al doilea de limba
germană. Tendința ambelor era de a păstra o poziție obiectivă,
echilibrată. Pe de o parte ele prezintă programul și congresul de
la Basel, pe de altă parte publică și argumente contrare lui,
vorbind despre integrarea evreilor in țările lor natale și de
reședință. După congres, ziarele romanești au publicat unele
comentarii asupra noului aspect. Ziarul de limba română “Tribuna”,
care apărea la Sibiu, a menționat că evreii din Ungaria se opun
programului, adăugând că “ideea domnului Herzl e naivă și
nerealizabilă”. Articolul a fost reprodus de ziarul “Noutatea” din
Iași, menționat mai sus. Spre deosebire de ele, ziarul “Opinia” a
publicat un interviu cu doctorul Karpel Lippe, revenit de la
congresul de la Basel. Ziarul liberal “Drapelul” s-a arătat
favorabil programului, deși a atras atenția că majoritatea evreilor
occidentali i se opun. Ziarele “Universul” și “Românul”, care
anterior publicaseră scurte notițe, au revenit cu articole in care
au căutat să ofere poziții echilibrate, arătând atât punctul de
vedere sionist, cât și pe cel antisionist. Intrebarea era dacă
programul va fi incununat de succes sau va rămâne o utopie,
deoarece “visul este mare și pronosticurile nu se pot face fără
hazard”. Trebuie să menționăm că unii oameni politici români,
precum Vasile Kogălniceanu, se opuneau ideii sioniste. De asemenea,
trebuie să spunem că mulți evrei din România, adepții integrării
totale in țară, oameni modernizați, cu tendința asimilistă
moderată, i se opuneau de asemenea.
Disputa a continuat in anii
următori, dar presa română și cea evreiască din România nu i-au mai
acordat aceeași atenție. O reluare a atenției presei față de
Theodor Herzl, de ideea și de mișcarea sionistă a urmat in anul
1904, la incetarea din viață a acestuia. Telegrame și informații,
precum și corespondențe au apărut in ziarele “Adevărul de
Dimineață” și “Universul”. Primul dintre ele a publicat și o
biografie a lui Theodor Herzl, precum și o convorbire cu Karpel
Lippe și Samuel Pineles asupra lui. Ziarul “Universul” a publicat
informații asupra serviciului religios special organizat la
Sinagoga Mare și la Templul Neuschatz din Iași. Era in zilele de 20
și 21 iunie 1904. “Herzl ajunsese idolul evreilor sioniști, care-l
zeificau și aveau siguranță că el are să-i intoarcă pe malurile
Iordanului, in vechea lor țară… Cu statura lui inaltă și
impunătoare, cu talentul lui pronunțat de orator, el făcea un efect
profund asupra sioniștilor veniți din toate părțile lumii să
asculte cuvântul lui mântuitor pentru dânșii”. Ziarele opuse ideii
sioniste au preferat să nu se refere la eveniment, pentru a nu
profana memoria unui decedat și pentru a nu-i jigni pe cititorii
lor adepți ai acestei ideologii.
Vorbind despre influența lui
Theodor Herzl asupra evreilor din România, trebuie să ne referim și
la câțiva oameni influențați de el, care locuiau in provincii
aflate in afară fruntariilor României in acea perioadă: rabinul
doctor Elazar Gruenhut din Timișoara; rabinul Jacob Fischman
(Maimon), născut la Mărculești, Basarabia; rabinul Iehuda Leib
Tzirelson din Chișinău. Mai sus ne-am referit la doctorul in drept
Nathan Birenbaum, care a locuit o perioadă la Cernăuți, unde a
editat un ziar in limba idiș. Rabinul doctor Elazar Gruenhut,
cercetător al istoriei evreiești medievale, al literaturii
midrashice și al literaturii descrierilor de călătorie ebraice
medievale, stabilit la Ierusalim in anul 1893, a fost un adept al
sionismului herzlian. Singurul lucru pe care l-a cerut a fost ca
mișcarea sionistă să aibă grijă și de evreii din Palestina otomană,
nu numai de cei din Europa. De aemenea, el a pretins cinste și
corectitudine liderilor sioniști, comparându-i cu unii lideri evrei
din secolul al XII-lea. Rabinul Tzirelson a fost printre
participanții la primele congrese sioniste, dar ulterior s-a aflat
in fruntea grupului de zece rabini care au părăsit mișcarea, ca
urmare a neințelegerilor in problema educației, și s-a numărat
printre intemeietorii partidului-replică Agudath Israel (1912),
deși a continuat să susțină sionismul herzlian in mod indirect,
parțial. Iehuda Leib Fischman (1875-1962), ulterior cu formație
rabinică, s-a numărat printre tinerii din localitatea Mărculești
care i-au propus lui Herzl să organizeze primul congres sionist in
sinagoga din orășelul lor basarabean atunci când liderii evreilor
din Muenchen s-au opus organizării congresului in orașul lor.
Grupul de tineri din Mărculești i-au trimis o scrisoare lui Herzl
in acest sens; era inaintea organizării congresului, in orașul
Basel din Elveția. Trebuie să menționăm și legătura savantului
rabin doctor Moses Gaster, Șef-Rabin al evreilor sefarzi din
Imperiul Britanic, aflat la Londra, originar din București,
România, de unde fusese expulzat in anul 1885 in “grupul celor 11
ziariști străini” (respectiv evrei).
In memoriile sale, publicate de
istoricul Victor Eskenasy, Moses Gaster povestește despre
participarea lui la primul congres sionist și despre modul in care
l-a cunoscut personal pe Theodor Herzl la hotelul din Basel. El
spune că Herzl, evreu nereligios, nu era preocupat de respectarea
normelor alimentare iudaice (cashrut), dar că a reușit să-l
convingă asupra importanței acestui fapt pentru tradiția iudaică,
la restaurantul hotelului. Nu poate fi trecută cu vederea nici
influența lui Theodor Herzl și a sionismului politic asupra
rabinului doctor Jacob Isac Niemirower, in acea perioadă rabin la
Iași, proaspăt revenit de la Berlin și ulterior, in perioada
1921-1939, Șef-Rabin al evreilor din România. El a fost influențat
de ideile lui Herzl, iar ulterior a propus o formă specifică de
sionism, “sionismul cultural”. Tot el a scris un articol necrolog,
panegiric, la moartea lui Herzl, pe care l-a considerat unul dintre
cei mai mari lideri ai poporului evreu. Rabinul Niemirower a
polemizat cu politicianul român antisemit A.C. Cuza, care declarase
că adoptă tezele lui Herzl pentru a-i elimina pe evrei din România.
Replica lui Niemirower a fost că evreii vor rămâne in țările lor
incă mult timp, spre fericirea popoarelor in mijlocul cărora
trăiesc, iar emigrarea lor in Palestina va fi treptată: Niemirower
interpreta tezele lui Herzl pe această cale, arătând că ele sunt
opuse antisemitismului.
Este interesant a adăuga și
intervenția lui Theodor Herzl, pentru a li se permite emigranților
evrei din România care porniseră pe jos spre America (“fussgeyers”)
să intre in Austria. Era in anul 1900.
In concluzie, putem spune că
influența lui Theodor Herzl asupra evreilor din România – și, in
general, in România – nu poate fi trecută cu vederea. Fie că este
vorba despre o influență asupra evreilor sioniști și a
autorităților românești care se gândeau la rezolvarea problemei
evreiești pe această cale, fie că e vorba de influența lui asupra
adversarilor sionismului, fenomenul rămâne un capitol interesant al
istoriei evreilor din România.
7 mai 2010,
Jerusalem