ALEX. STEFANESCU. Critic si istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Nascut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 carti, dintre care a avut un mare ecou “Istoria literaturii romane contemporane. 1941-2000”, aparuta in 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro si contra, a fost rasplatita cu Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei). Emisiunea “Un metru cub de cultura” difuzata de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar alta emisiune, “Istoria literaturii romane contemporane povestita de Alex. Stefanescu” – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Ziarul de Duminică
TICHIA DE MARGARITAR/ Nici proză, nici poezie
A apărut o carte, „Efect Doppler” de Horia Dulvac, care cuprinde proză scurtă poematică. De fapt, nu poematică, ci poetizată. Autorul se consideră dator să infrumusețeze fiecare istorisire recurgând la metafore și la o sintaxă sincopată.
A apărut o carte, “Efect
Doppler” de Horia Dulvac, care cuprinde proză scurtă poematică. De
fapt, nu poematică, ci poetizată. Autorul se consideră dator să
infrumusețeze fiecare istorisire recurgând la metafore și la o
sintaxă sincopată. Parcă il vedem cum inchide ochii și recită,
transportat de propriile sale tirade trubadurești. Nimic nu scapă
de poetizare, nici măcar actul eliminării unor pietre de la rinichi
in timpul urinării:
“Zilele erau niște pietricele
rotunde, muzicale, pe care uneori le urinam in WC-ul de faianță
alb. Veneau atât de neașteptat, incât trebuia să bag mâna după ele,
să le scot. Le dezinfectam puțin cu apă de colonie, căci trebuia să
le duc la laborator la analize. In funcție de compoziție, știam ce
nu trebuie să mănânc.”
Povestea pietrelor de la rinichi
nu se termină aici. Autorul o dezvoltă in registru liric cu o mare
mobilizare afectivă, incercând să atingă un orizont
metafizic:
“Când le duceam la ureche,
scoteau un fel de vibrație, ca telefoanele celulare date pe
mut, iar dacă le priveam deveneau roșii translucide de
rușine.”
Inlăuntrul lor stăteau gesturile
mele prizoniere in turnuri complicate de cristale și catedrale.
Trebuia să mă uit cu atenție să mă văd cuibărit acolo cu genunchii
la gură – asta era poziția de stat in gălbenuș.”
Incercarea de a poetiza proza
eșuează, deși autorul nu este lipsit de sensibilitate poetică. Ceea
ce ii lipsește cu siguranță este bunul-gust. Vrând să scrie,
simultan, și proză și poezie, el compune texte de un teatralism
hilar, care nu sunt nici proză, nici poezie.
Anunț
Alex. Ștefănescu nu mai lucrează
la “România literară”. Noua sa adresă poștală este:
București, O.P. 22, c.p. 22. Cea electronică rămâne alex2108145@yahoo.com