Ion M. Mihai, autorul volumului de critică literară “Lecturi
sublimate”, se pronunță dezinvolt și… hazardat asupra cărților pe
care le citește. Deși nu stăpânește perfect limba română, dezvoltă
o retorică de specialist în domeniu: “Pentru a preveni orice
neînțelegere ș…ț, trebuie să precizăm de la început că nu este
vorba de o antologie exhaustivă”.
Dar cum ar putea fi exhaustivă o antologie, care prin definiție
este o selecție?! Iată și alt exemplu:
“Dumitru Micu, avizat istoric și critic literar a publicat de
curând o prestigioasă monografie Arghezi”.
Nici o carte nu poate fi încă din momentul publicării prestigioasă.
Ea poate dobândi prestigiu ulterior, pe măsură ce este citită și și
i se recunoaște valoarea.
Pe de altă parte, întâmplător, lucrarea lui Dumitru Micu chiar este
prestigioasă, dar nu pentru că a fost așa încă din momentul
publicării, ci pentru că a devenit prestigioasă, în deceniile care
au trecut de la apariția ei. Dumitru Micu nu a publicat-o de
curând, cum crede în mod greșit Ion M. Mihai, ci în 1965; a revenit
cu o ediție, revăzută și completată, în 1972, iar de curând a
publicat-o încă o dată.
Un mod aproximativ de a folosi limba română, o superficialitate
voioasă în evaluarea textelor – acestea sunt dovezi clare de
amatorism. Lor li se adaugă obișnuința de a scrie cu aceeași
considerație despre scriitori clasici și autori obscuri. Între
Eminescu și M. N. Tomi, între Caragiale și Vasile Dobra nu sunt,
din punctul de vedere al lui Ion M. Mihai, mari diferențe de
valoare. M. N. Tomi, un versificator în general neinspirat (“Poemul
stând pe picioarele sale răscrăcănate/…/ pare doar o deschidere
de supape/ pentru aburii aureolelor ce-nconjoară viața” etc.), este
tratat ca un clasic în viață:
“Neliniștit de gravele probleme existențiale actuale din societate,
obsedat de propria-i stare fizică ce-l urmărește ca o existență
paralelă, poetul face dese recursuri în sine însuși, reușind să
creeze stări poetice elevate.”
În mod similar, Vasile Dobra, autorul unor impresii de călătorie
lipsite de orice semnificație literară, are parte de de o cascadă
de caracterizări elogioase:
“Un joc agreabil care place, încântă și creează satisfacții psihice
majore. Totul e plin de lirism ca un poem romantic medieval.”
Găsind satisfacții psihice majore în lectura unor texte fără
valoare, Ion M. Mihai ne provoacă insatisfacții psihice majore.
ALEX. ȘTEFĂNESCU. Critic și istoric
literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV.
Născut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 cărți, dintre care a avut un
mare ecou “Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000”,
apărută în 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro și
contra, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor și
Premiul Academiei). Emisiunea “Un metru cub de cultură” difuzată de
Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004,
iar altă emisiune, “Istoria literaturii române contemporane
povestită de Alex. Ștefănescu” – Premiul APTR pentru emisiuni
culturale pe 2008.
Noua sa adresă poștală este: București, O.P. 22, c.p. 22. Cea
electronică este alex2108145@yahoo.com