Timpul e cu noi (I)

Istoria ne-a intins mana. Avem o mare sansa. O avem din 2000, cand dialogul cu Uniunea Europeana, privind aderarea noastra la Piata Comuna, a fost concretizat intr-un document aprobat la Bruxelles: Strategia de dezvoltare economica pe termen  mediu a Romaniei. Suntem asadar pe un fagas bun. tara noastra a fost invitata sa adere la NATO. In acelasi timp, ne-a fost deja completata <foaia de parcurs> pana la sfarsitul deceniului. Daca lucrurile vor merge in directia stabilita, mai ales daca nu vor interveni accidente grave, in 2007 vom intra in Uniunea Europeana iar in 2010 vom fi in zona euro. Niciodata, de la Unirea Principatelor incoace, drumul Romaniei spre viitorul apropiat nu  a fost atat de limpede trasat. Si niciodata nu a fost atat de promitator.
Timpul e cu noi. Avem parte, in sfarsit, de o conjunctura buna. Ar fi dramatic s-o irosim. Fiindca un alt tren nu va trece prea repede prin gara noastra.
De nenumarate ori, de-a lungul vremurilor, tari, natiuni, popoare au ajuns la prosperitate numai cand s-au bucurat de concursuri favorabile de imprejurari. Daca, insa, si-au dovedit capacitatea de a da provocarilor istoriei o replica potrivita. Noi, romanii, nu am fost insa rasfatati de sansa. Am avut soarta fierarului dintr-o celebra anecdota cu un sef de stat care, in pragul unor imprejurari dramatice pentru tara lui, cauta un strateg stralucit. Negasind, a apelat la Dumnezeu. Doamne,  s-a rugat el, spune-mi care e cel mai mare strateg de pe planeta ? Dumnezeu a facut sa i se desfasoare lumea dinaintea ochilor, ca intr-un film, apoi a adus in prim-plan un fierar. Uite, i-a spus, el e cel mai mare strateg din toate timpurile. Dar omul asta, a raspuns mirat seful de stat, nu conduce razboaie, ci bate potcoave. Cum o sa fie el cel mai mare strateg?! El este, a replicat Dumnezeu. Fiindca el are cap pentru a fi cel mai mare strateg al lumii. Imprejurarile nu i-au fost insa favorabile.
Asa am patit si noi. Desi avem minte pentru a ridica din temelii o altfel de societate, diferita de aceea in care traim, visam de o vesnicie la bunastare fara sa fi ajuns inca la ea. Iar daca, de aproape un secol si jumatate, noi suntem in urma vecinilor nostri, in urma atator tari mai apropiate ori mai indepartate, in cursa pentru productivitate, pentru eficienta economica, in final pentru bunastare, locul nostru din coada n-are nici o legatura cu inteligenta romanilor. Explicatia e alta: ca si in cazul fierarului cu minte de strateg, imprejurarile nu ne-au fost favorabile.
Desigur, istoria ne-a suras de cateva ori. Ne-a suras si in 1859, si in 1877, si in 1918. Dar in reprize scurte. Ne-a suras si catre sfarsitul anilor interbelici. Pentru prea putin timp insa. A venit razboiul si Romania nu si-a mai valorificat sansa. Apoi, a urmat decembrie ’89, cand istoria Romaniei s-a intors cu 180 de grade. Ciclul acestei noi conjuncturi inca nu s-a incheiat. In prima etapa, corespunzatoare anilor ’90, am valorificat o sansa: am schimbat total cursul vietii politice. Dar am ratat sansa de a schimba total si cursul vietii economice.
Schimbari s-au produs in anii ’90 si in planul economiei. Chiar schimbari importante. Dar ele s-au desfasurat cu incetinitorul. Din aceasta cauza, in primul rand, in etapa a doua, in anii 2000, desi am trecut la intensificarea cresterii PIB-ului si la consolidarea dezinflatiei, economia romaneasca se afla inca intr-o stare nefericita. Din cauza amanarii reformelor structurale, indura starea unui bolnav caruia i s-au recomandat plimbari in aer liber dar le-a tot amanat, spunandu-si ca are in fata timp destul. Si tot  asa, an dupa an, cat a fost timp frumos in lume (un ciclu de crestere economica prelungita, cu efecte benefice inregistrate pe largi spatii ale planetei, din Asia pana in America) bolnavul a dormitat. Dintr-o data, insa, vremea s-a stricat. Mai intai, criza financiara a cuprins Asia, apoi Rusia. A urmat reculul economiei americane. Acum ne confruntam cu scumpirea petrolului, cu criza dolarului si cu frecusurile dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii. Dar cum am pierdut vremea buna, ne-a mai ramas numai varianta de a infrunta vremea rea. Nu aveam de ales. Vremea o fi ea rea, dar vremurile ne sunt favorabile. Depinde insa de noi ce replica vom da provocarilor istoriei.
Fara indoiala ca locul codas al Romaniei, in clasamentele europene, e profund nedrept. Dar acest fapt, de ordin emotional, are prea putina importanta. Un alt fapt este important: acela ca, dupa 1945, niciodata nu am reusit sa evadam din zona lanternei rosii. Si n-am reusit nici in anii ’90. Ceea ce nu inseamna ca vom avea aceeasi soarta si in anii 2000. Dar asta depinde de noi, de rezultatele noastre si nu de cei care intocmesc clasamentele. Ei doar inregistreaza. Atat. Daca acum timpul e cu noi, sa-i venim in intampinare cu performante economice, nu cu taraganarea reformelor.