Timpul reindustrializarii (2)

De ce reindustrializare? De ce restructurare? De ce vom fi nevoiti, in Romania, asa cum notam in precedentul comentariu, de saptamana trecuta, sa ducem greul desfasurarii deodata a acestor doua programe? Totul incepe de la PIB. De la faptul ca avem nevoie de mult mai mult PIB. Revin la un exemplu notabil: in timp ce finlandezii, care nu depasesc cinci milioane de suflete, impart intre ei un PIB de 130 mld. euro, noi romanii impartim la 22 de milioane de suflete un PIB de numai 37-38 mld. euro. E timpul sa incepem sa intoarcem roata istoriei.
De unde sa scoatem noi, acum, mai mult PIB daca nu avem tehnologii de varf, daca nu avem management performant si, in consecinta, intreprinderile cheltuiesc mult, consuma mult, cifrele de afaceri sunt mici, din aceasta combinatie neputand rezulta altceva decat o valoare adaugata nesemnificativa? E clar: fara restructurare si fara reindustrializare nu vom schimba nimic.
In fond ce vrem ? Sa traim altfel ! Sa scapam de saracie, de veniturile modeste, de sacrificii. Sa ne ingrijim sanatatea in spitale moderne, echipate la nivelul acestui inceput de secol. Sa avem scoli bune. Sa traim intr-o societate care sa asigure conditii decente de viata majoritatii populatiei. Nu vom reusi insa atat timp cat restructurarea si reindustrializarea vor fi amanate.
Tot asteptand ca visul sa se implineasca, o mare parte a populatiei a inceput sa creada ca fatalmente suntem condamnati la saracie. De altfel, Romania continua sa detina lanterna rosie a nivelului de trai in Europa. Salariul mediu abia a depasit echivalentul a 100 $/luna. In medie, desigur. Pietele inca nu sunt functionale. Concurenta e libera potrivit legii, dar nu-i pe deplin libera in realitate. Expresii initial profetice, intre care economia de piata, privatizarea, libera initiativa economica, au fost demonetizate din cauza ca li s-a deturnat sensul real.
Unde am ajuns noi de fapt, pe acest drum? In ce punct ne aflam ? Economia noastra e dominata de o eficienta modesta si de absenta competitivitatii. Multe intreprinderi produc… pierderi in loc de profit. In 12 ani de inflatie, preturile au crescut adeseori haotic. Am primit, in toti acesti ani, tot mai multi bani, dar cu ei am cumparat marfuri tot mai putine. In acelasi timp, populatia s-a cam saturat sa i se tot spuna cat de grav bolnava este economia noastra. Oamenii vor sa stie cand ii vom pune capat  dramei. Si, mai cu seama, cand va incepe procesul de insanatosire.
S-a tot spus, ani la rand, ca tratamentul-soc aplicat economiei va fi dureros. Deseori a fost resimtit socul, dar nu si tratamentul. Fara grabirea reformei, populatia nu va scapa de abisul conjunctural in care se zbate de 12 ani. Pentru asta e nevoie de munca in economie, de mai mult profit in intreprinderi, de transformari radicale, care sa nu se rezume la restrangeri de personal, ci sa vizeze cu deosebire asigurarea unor structuri eficiente.
Intreprinderile romanesti au nevoie de reforma fiindca au nevoie de eficienta. Reforma nu inseamna altceva decat transformarea unor fabrici care produc pierderi in societati care fac profit.
Sunt, desigur, unele intreprinderi de stat care au reusit sa obtina ceva spor de productivitate (nu prea mare) fara sa-si restructureze intregul proces de productie. Ele au folosit calea cea mai simpla: au trimis in somaj o parte din personal. Productivitatea a crescut prin eliminarea surplusului de salariati. Dar cei care si-au pastrat slujbele au vazut ca salariile lor au ramas mici, fiindca mic a fost si plusul de productivitate obtinut. Iar cei care si le-au pierdut, devenind someri, s-au vazut nevoiti sa infrunte o piata a muncii de multe ori ostila, ce le ofera prea putine sanse de a-si gasi un loc de munca. Asta fiindca s-a investit prea putin in Romania, din ’90 incoace. Personalul dislocat nu a putut fi absorbit de oferta noilor firme, inca destul de restransa.
Acum, e un timp optim pentru schimbari esentiale. Dezinflatia e consolidata. Cresterea economica a devenit o certitudine. Putem gandi, deja, cum sa fie cuplate restructurarea si reindustrializarea intr-un proces complex, care ar putea fi demarat in conditii optime numai cu inteligenta, cu scopuri clare si cu bani pentru investitii… Inteligenta nu ne lipseste, unele scopuri clare incep sa prinda chiag; problema – problemelor o constituie insa banii pentru investitii. Cine sa-i dea? Iata marea intrebare.